12.02.2024
Am intrat în acel nou an cu zâmbetul pe buze și cu un pahar în mână, al tău poate era plin, iar al meu doar pe jumătate, pentru că nu m-am putut abține, voiam să simt perlele acidulate cât încă erau proaspete și să mă poarte cu gândul la cele adevărate pe care mi le doresc de când mă știu.

Am început să facem ce ne-am propus, eu încă din ziua-ntâi, pentru că așa m-a învățat bunica, să am grijă ce fac în prima zi, că așa voi face apoi tot anul, iar tu poate după câteva zile, când te-ai întors de la schi, pentru că ai așteptat un an întreg să mergi din nou și ai vrut să te bucuri neîngrădit. Apoi, tu ai continuat să faci ce-ți propuseseși, iar eu am zis sigur, e important, dar acum nu am timp pentru asta, și m-am lăsat.

Am semănat cuvinte, eu poate mai multe decât tine, dar ale tale s-ar putea să se fi prins și să fi încolțit deja în mintea celor care le-au auzit. Am privit oamenii în ochi, tu cu bucuria de a-i avea alături, iar eu cu teama că ceilalți mă vor vedea cum sunt cu adevărat.

Ne-am bucurat de serile de la malul mărilor la care fost eu și de pe vârful munților pe care ai fost tu, crezi cumva că au fost altele stelele care ne priveau? Am dăruit și am primit flori, pentru că le-am sădit. Am mâncat pâine și am băut vin, pentru că mâinile tale sunt neobosite.

Am tăcut când ar fi trebuit să vorbesc și ai vorbit când ar fi fost mai bine să taci, dar cred că sunt mult mai multe dățile în care am vorbit sau am tăcut împreună.
Am ținut un copil de mână, sau poate un bătrân.
Ne-a fost dor de plăcintele mamei mele și de pâinile bunicii tale.
Ne-am simțit singuri cu toții, nu-mi spune că n-a fost așa.
Am iubit, am muncit, am uitat, am râs, am regretat, am visat, am plâns, am fost iertați, ajutați, îmbrățișați, încurajați, alinați, am sperat, am renunțat, am trăit, am murit, de ce nu.
Am murit câte puțin cu fiecare vorbă nerostită, decizie neluată, obraz nemângâiat, invitație refuzată, amintire nepăstrată, călătorie amânată, părinte necăutat, privire coborâtă, dorință neîmplinită, ajutor refuzat, sărutare nedată, ușă închisă, alegere nefăcută, prieten uitat, vis neurmat, pierdere neplânsă, frunte plecată, victorie nesărbătorită...

Acum, în acest nou an, ai vrea să iubești, să speri, să muncești, să sărbătorești, să visezi, să călătorești, să alegi altcumva? Vom îndrăzni să trăim altfel?


*  
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2023 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2023), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici și în februarie, și în martie 2024, dar nu ezitați să ne scrieți și după acest termen. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2023. Vă rugăm să duceți vorba mai departe, trimițând invitația și spre prietenii voștri. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus