Vocea lui Thom Yorke taie prin ceață. Oh, why don't you quiet down? Străbate iar și iar. Ca o mantră zbârnâitoare a unei mașini infernale. Cu roți dințate care scrâșnesc amenințător. Precum colții unei fiare demonice. We are the dollars and cents. Taie ca lama de ras care scrie cuvântul NU pe mâna mea stângă. Îmi calmează durerea ca o pătură caldă. Îmi resuscitează starea de spirit muribundă. Ordinea lucrurilor îmi aduce liniște. Accept această versiune a adevărului pentru că nu am altă soluție.
Dan Banu
Înapoia ferestrei, casele par a fi așezate într-o cutie cu vată, ca globurile de Crăciun. Mașinile sunt doar mâțe care torc pe cuptor, oamenii macină cuvintele ca morile apa, iar vântul își înghite revoltele. Aerul e o mare de suspine în care răzbește doar muzica. În față pianul, în stânga viorile, în dreapta flautul, clarinetul, oboiul și trombonul, în spate tuba mare și cinelii. E închisă în pereți ca o insectă în chihlimbar. Atâta tăcere de parcă nici n-aș exista. Doar muzica și un gol imens.
Dorin Vasile
Notă informativă. Sursa: melomanul. Primește: lt. S. La micul dejun afirmă nemulțumiri în legătură cu dirijorul orchestrei. Laptele dă în foc, soția exclamă nemulțumiri la adresa regimului. Câinele latră. Sună telefonul, greșeală. Patul scârțâie, gâfâieli. Ciorbă de praz, chifteluțe. După prânz începe lucrul. Sunete neplăcute, rupe vârful creionului. După-amiază primește o vizită. Voce de bărbat care spune să ascundă partitura în fierul de călcat. La nevoie să îl bage în priză. Seara. Stabat mater, dolorosa.
