*
Dialog cu Claudiu Bleonţ:- Dar după incidentul de săptămîna trecută, cum aţi jucat astăzi?
- Am mai avut un spectacol, nu am nici o problemă.
- Dar ştiind că acum e dezbaterea, cum v-aţi simţit înainte de a intra pe scenă?
- La fel.
- Nu v-a mobilizat deloc? Să arătaţi că sunteţi mai bun decît acel "ruşine" strigat?
- Nu. M-a inhibat. Pentru că nu e uşor să stea cineva cu ochiul pe tine.
- Dar n-aţi jucat mai cu grijă?
- Ba da.
(între timp, Florina Cercel intervine, protestînd "nu poate nimeni să ne strige ruşine. Nu se reacţionează aşa într-o sală de spectacol")
- Încă o întrebare. De DA sau NU. Dacă aţi fi fost spectator în seara asta, aţi fi aplaudat-o la monolog pe doamna Cercel care protestează acum? Răspundeţi cu da sau nu.
- Nu.
- OK. Nici eu, dar o parte din public a făcut-o. Iar asta înseamnă repere diferite.
- Da, dar eu nu aplaud în timpul...
- Dada, ştiu. Tot ceea ce vroiam sa spun e că fiecare are reperul său. Şi e dreptul lui să se manifeste în spaţiul public.
*
O jumătate d oră mai tîrziu, Florina Cercel se aşază mai aproape de mine- Nu poţi să vii şi să-mi spui că nu sunt bună. Nu ai voie!
- De ce?
- D-aia!
- Ăsta nu e un argument.
- Eşti în casa mea, n-ai voie să nu mă respecţi.
- Sunt în spaţiu public, am plătit bilet pentru nişte servicii pe care trebuie să le prestaţi.
(la replica asta, doamna Cercel mi-a întors spatele)
*
Alt dialog cu un tînăr actor, Răzvan Oprea.- Nu poţi să strigi că nu-ţi place o piesă cînd eşti într-o sală de teatru, trebuie să ieşi.
- De ce? Plătesc bilet, mă aştept să primesc ceva pt. banii mei, dacă nu primesc, pot să protestez.
- Asta faci la curve.
- E exact acelaşi lucru. Plătesc pentru nişte servicii.
- Nu e acelaşi lucru, teatrul e o dezbatere. Nu e entertainment.
- Ba nu, e entertainment. Dezbatere e la tine în sufragerie, cu cîţiva oameni, eventual prieteni.
*
Între toate aceste dialoguri există multe momente care m-au făcut să mă gîndesc că nu există nici o şansă să se îmbunătăţească industria teatrului pînă nu mor toţi cei care sunt acum angajaţi la TNB. Îmi pare foarte rău pentru concluzia mea, dar suntem în lumi diferite; ei cred că noi nu ne putem pronunţa asupra lor pentru că sunt MATERIAL SACRU.Şi mai sunt momente în care mi-a fost f ff milă de actorii care stăteau în faţa noastră, la receptat pietre în plex (toată distribuţia piesei).
*
Îmi era foarte ruşine (ba chiar frică) cînd am ajuns la TNB, dar m-am încurajat gîndindu-mă că e mai uşor să-i desfiinţez din spatele computerului, fără să-i confrunt în faţă şi-ar fi cazul să mă alătur celor care luptă cu ei p scenă şi să mă dovedesc ceva mai curajoasă:)Bleonţ a plecat pe la mijlocul disputei, Caramitru l-a invitat pe Răzvan să facă parte din nush ce comisie (Răzvan, sper să zici NU!) ca să-i închidă gura, iar eu am plecat după o oră juma să-mi fac bagaje că am avion în cîteva ore.
* Cînd mă întorc sper să-mi fac timp să descriu lucrurile şi din perspectiva actorilor. Mai ales că a stat lîngă mine şi-am conversat delicios, minunatul Ion Sapdaru (pe care l-aţi văzut în A fost sau n-a fost?)
(Articol preluat de pe Blogul Cristinei Bazavan, 21 octombrie 2007)
Lista articolelor pe această temă poate fi găsită aici.