din nou faţă în faţă. de data asta nu vrem o confruntare. vrem să visăm. Ana speră să ne calificăm, pe mine nu mă interesează fotbalul, dar mă interesează visul. fie el şi pe teme culturale/ sportive. Olanda-România. o discuţie pe messenger purtată cu mai puţin de 3 ore înainte de meci. (cb)
Ana Onisei: eu mă gândeam să începem de la alegeri Ana Onisei: tot s-a încheiat cursa electorală. iar noi am votat emoţional şi ne-am raportat cu mai multă simpatie la candidatul al cărui discurs a apăsat pe astfel de pedale în detrimentul unuia tehnic, sobru, calculat. Ana Onisei: şi uite că ne raportăm la fel de emoţional şi la meciul ăsta de fotbal, decisivul olanda - românia Cristina Bazavan: dar românii au votat mereu aşa. şi băsescu e de acolo Ana Onisei: exact ce vreau să spun. suntem nişte emoţionali. nostalgici, aş îndrăzni să mai spun, prin natură. Cristina Bazavan: eu cred că, de fapt, noi încercăm să trăim, prin procură, emoţiile ratate. Cristina Bazavan: şi dacă-i batem la sport pe unii mai tari decât noi, deşi nu-i batem noi propriu zis, ci unii care au muncit din greu pt. asta, simţim ce e şi victoria noastră Cristina Bazavan: şi la gimnastică, şi la fotbal, şi la handbal sau la ce mai avem noi campioni Ana Onisei: de acord. solidaritatea asta e suspectă Ana Onisei: deci, avem şanse să câştigăm? Cristina Bazavan: nu ştiu dacă avem şanse, dar mie îmi place van basten. e un bărbat frumu Ana Onisei: şi mie îmi place van gogh. e un om frumu Cristina Bazavan: şi mieeeeeeeeeeeeeee Ana Onisei: aşa că, de data asta, n-o să ne duelăm. o să fim raţionale, totuşi, paradoxal, o să şi visăm Cristina Bazavan: am cănuţa d la tine cu desenul lui, cu care-mi petrec fiecare zi la birou Ana Onisei: am văzut-o azi dimineaţă Ana Onisei: galbenul acela. solarul. viaţa şi, în egală măsură, nebunia, întunecimea din el Ana Onisei: din van gogh zic Ana Onisei: asta e o treabă fantastică pe cât de colorate sunt unele tablouri, pe atât de întunecate, înfiorătoare sunt altele Cristina Bazavan: van gogh era un alien. nu era de pe planeta asta Ana Onisei: da... şi totuşi "locuieşte" la olandezi. mă tem că aici e 1-0 Ana Onisei: cădem de acord să visăm că am avea şi noi un muzeu van gogh ca acela din amsterdam, undeva pe calea victoriei? pe lângă ministerul de finanţe, vis-à-vis de casa scriitorilor; ca să contrabalansăm ariditatea verii asteia. Cristina Bazavan: mda. Ana Onisei: uite, există un muzeu care e destul de mic, are doar două etaje, foarte moderne, arhitectural vorbind, în comparaţie cu ce e expus acolo, dar care are, oricum am lua-o, o doză de depărtare Ana Onisei: n-aş folosi atributul vechi Cristina Bazavan: ce muzeu? Ana Onisei: muzeul van gogh, din amsterdam Ana Onisei: e, pe unul dintre pereţi, o fotografie imensă, alb-negru, cu el şi un prieten, scriitor - sper să nu mă înşel în care stă cu spatele. Ana Onisei: la o cafenea e făcută fotografia şi nu e cu spatele, doar o siluetă. şi totuşi... insolentă ipostază Cristina Bazavan: ştii că te urăsc pt. că l-ai văzut şi io nu, da???? Cristina Bazavan: tre' să te împaci cu sentimentul ăsta Ana Onisei: da. dar nu ştiu dacă mă pot împăca cu el Ana Onisei: mă gândesc că atunci când o să cresc mare şi o să am mulţi bani, o să te invit la muzeul van gogh şi la o cafenea, undeva în centrul lor plin de canale. aşa, în chip de post-experienţa experienţelor Cristina Bazavan: îţi multzu d gând. cu cafeneaua şi invitaţia pentru când vei fi mare Ana Onisei: sper să cresc repede Cristina Bazavan: ştii de ce cred eu că e un alien? a făcut 70 de tablouri în 70 de zile Ana Onisei: nu ştiam asta! Cristina Bazavan: spune-mi pe cineva care ar putea face ceva similar Ana Onisei: era o forţă de nestăvilit, asta da. cred că toată această forfotă interioară i-a dezechilibrat psihicul Cristina Bazavan: zic să trecem peste van gogh că ne vom adânci tare în admiraţie Ana Onisei: da, şi în fotbal nu dă bine cu parti-prisuri Ana Onisei: un pictor roman de care suntem îndrăgostite? sau la care visăm? Ana Onisei: se înţelege, termenul îndrăgostite are o conotaţie metaforică aici Ana Onisei: dacă ar putea exista o astfel de conotaţie Cristina Bazavan: hehehehehe Cristina Bazavan: n-am un pictor român de care sunt îndrăgostită, îs mândra de unii, cum e brauner, dar nu-s îndrăgostită Ana Onisei: da, şi mie îmi place brauner, cu toate că la noi e insuficient "exploatat" Ana Onisei: cam aşa cum e şi un jucător de fotbal care nu e pus în valoare pe teren Cristina Bazavan: eu sunt mândra d brauner cum îs mândră, şi-acum zic ceva ce sigur nu şti, deşi ai fo la mine, că am pe perete o schiţă de piliuţă, făcută chiar în anul în care m-am născut eu, care se cheamă Caviar de ziua ta Cristina Bazavan: e desenul ăla din care, de la distanţă, nu se înţelege mare lucru de deasupra întrerupătorului de lumină Ana Onisei: vaaaaaaaaaai. stai puţin. să procesez această informaţie, să se aşeze... nu am stat cu privirea suficient, în acel colţ Ana Onisei: Caviar de ziua ta e un titlu superb, aproape de literatură, un caviar metalic... Cristina Bazavan: eu am dat acest exemplu pt. că e un gen de mândrie a posesiunii, şi e la fel ca şi la brauner, unde îs mândră că e de-al nostru Ana Onisei: da. şi cred că trebuie să ne mai fălim, din când în când, deloc emoţional Ana Onisei: îmi place acest "a te făli", în context Ana Onisei: uite, un singur exemplu mai dau Ana Onisei: vladimir zamfirescu care nu doar pictează, dar e un adevărat personaj încă în viaţă Cristina Bazavan: nu cunosc. îmi pare rău Ana Onisei: mie îmi place fiindcă aduce uşor a klimt, a simbolişti, nişte figuri stilizate şi suferinde, prelungi Ana Onisei: parcă ar picura pe pânză şi e destulă suferinţă acolo. cumva hieratice, personajele lui Ana Onisei: gata! trecem la ce visăm noi pentru noi... cultural, nu? Cristina Bazavan: ce visăm pt. noi? Ana Onisei: visăm mai multe proiecte în stradă Ana Onisei: visez la lectură în stradă, lansare de carte în stradă, la proiecte în stradă despre urbanism şi responsabilitatea pe care o implică Cristina Bazavan: (ce frumoasă era strada verona, chiar pe ploaie, acum 2 săpt. când era în proiectul street delivery) Ana Onisei: da! asta spun... să mai fie culoare în bucureşti, viaţă. să fie împânzit bucureştiul cu muzee Ana Onisei: mi-ar plăcea să mă opresc, în căldura asta asupritoare, în faţa unui ceva care să mă facă să gândesc Cristina Bazavan: eu visez la un concert în stradă, ca în times square Ana Onisei: mmmmmm Cristina Bazavan: şi, uite, aleg unul comercial: robbie williams. dar să văd un milion d oameni, d la unirii până la victoriei, în stradă Ana Onisei: aşa, cam ca la un meci cu Ro din euro 2008 Cristina Bazavan: în finala euro, că altfel nu-mi explic d c ar ieşi în stradă atât de mulţi
Ana Onisei: nu ştiu de ce ne temem de propriul oraş, am senzaţia că asta facem. ne temem să-l exploatăm, să-l abordăm, să-l implicăm Cristina Bazavan: păi nu mai avem timp să-l observăm Ana Onisei: da... asta e, nu mai avem timp să-l observăm Ana Onisei: dar sunt nişte oameni în el care cu asta ar trebui să se ocupe, să ne anine clopoţei de avertisment prin vreo intersecţie Ana Onisei: stop! aici se visează, sau se analizează, sau se trăieşte Cristina Bazavan: ştii că într-o perioadă în care mi-era foarte greu m-a pus un prieten să fiu turist în bucureşti? în fiecare week-end să fiu turist cu hartă. Ana Onisei: ce idee superbă e asta cu harta Ana Onisei: de ce nu există hărţi cu puncte secrete ale bucureştiului? cu locuri frumoase? Ana Onisei: să le poţi cumpăra de la librărie şi să faci traseul, pas cu pas Ana Onisei: ce loc ai alege pe harta? Ana Onisei: eu mă gândeam la un loc comun. bătrânul care vinde cărţi, în propria casă Ana Onisei: pe strada batiştei undeva înspre ambasada americii, pe partea stângă. e un geam prăfuit ticsit cu cărţi. baţi acolo şi ţi se deschide. ceri şi ţi se dă. de citit. Cristina Bazavan: păi există hărţi cu locurile frumu din bucureşti Ana Onisei: există?! eu mă gândeam la o hartă subiectivă, contemporană, nu gândită ca o hartă propriu-zisă. o hartă care să fie în sine un proiect artistic Cristina Bazavan: da, eu am primit o hartă în noaptea muzeelor şi una, acum, la street delivery. cu un traseu proiect, făcut de nişte arhitecţi Ana Onisei: eu n-am primit. deşi am "scăpat", de asemenea, la muzee Cristina Bazavan: alte vise? culturale? Ana Onisei: să batem olandezii cu 3-0 la pictori, cafenele, joc şi atmosferă Cristina Bazavan: hehehehe Ana Onisei: acum mă simt româncă get-beget, cu visul asta Cristina Bazavan: dar din divizia wilson că tot vb zilele trecute d el, p cine ţi-ai dori la bucu, la capitolul să visăm un pic? Ana Onisei: daaaaaaa. cred că e un semn de normalizare prezenţa lui aici. ce minunată aglomerare de artişti a fost la shakespeare Ana Onisei: uite. visam ca bucureştiul să adune din ce în ce mai mulţi regizori/artişti contemporani, inclusiv tineri, să luăm o gură de tendinţe cum s-ar zice. Ana Onisei: nu cred că suntem izolaţi, însă, uneori, fluxul e atât de slab încât... Cristina Bazavan: uite, io mi-aş dori tare, f f f tare, să vină un domn pe care-l cheamă Krzysztof Warlikovski Cristina Bazavan: e cel de la care ţi-am arătat poze cu spectacolul purificare. remember? Ana Onisei: care a fost şi la Avignon. da! cum să nu! Cristina Bazavan: dada Ana Onisei: votez pentru... Cristina Bazavan: dacă l-aş vedea pe domnul ăsta la toamnă, la festival, aş muri un pic de fericire Ana Onisei: se faci lobby pentru asta? ar fi splendid să-l vedem! Cristina Bazavan: dacă nu s-au gândit deja organizatorii, e out Ana Onisei: dar mă gândesc că ai putea să-l iei foarte în serios, pentru viitor Cristina Bazavan: să-i scriu scrisori cristinei modreanu, nu? Ana Onisei: petiţii sau scrisori deschise. loool
Cristina Bazavan: da' ştii că mă tot gândesc la ce olandezi ştiu din literatură? Cristina Bazavan: şi în afară de verbeke, fata aia care a scris dormi!, nu-s în stare să spun mai mult Ana Onisei: olandezi... fiuuuui Ana Onisei: thomese, îl ştim acum. a ieşit la humanitas Cristina Bazavan: îl ştii tu, că io nu m-am urnit încă să-l citesc Ana Onisei: copilul-umbra, sensibilă şi-n acelaşi timp riguroasă carte (literar vorbind)
Cristina Bazavan: hai să terminăm în glorie şi să dăm pasă la cătălin şi robert. fii atentă: am două rochii făcute de unii dintre cei mai faimoşi designeri olandezi Cristina Bazavan: respiră adânc Ana Onisei: aşa: sunt o suporteriţă-neînfricată-atentă Cristina Bazavan: viktor & rolf (din colecţia pt. H&M, desigur. la preţ mic şi accesibil) Ana Onisei: am inspirat Cristina Bazavan: să recunoaştem că băieţii ne-au făcut praf cu disputa italia - franţa în modă Ana Onisei: da, praf de cristale Swarovski. Cristina Bazavan: şi să invităm lumea să-i citească (mai ales) pe ei Ana Onisei: da. aceşti cătălin & robert (viktor & rolf) atipici şi originali. în prag de meci de fotbal
