Nu, luna nu e lună

nu
luna nu e lună

e lămâie

sau
poate numai o bucată

o felie
proaspăt tăiată
cocoţată
sus pe tavanul cu tăciuni

e şi dilie

o moacă pistruiată
plină de minciuni

şi doi ochi strâmbi cu zâmbet de tămâie

e
fără doar şi poate
o putoare

nu face parcă
niciodată
vreo mişcare
decât ca să alunge când şi când
vreun nor
un pic de vânt
sau câteodată-un vârcolac
amorezat de câte-o barcă

sau
ca să facă
pe oglinzi de apă
pe râu, pe iaz, pe orice lac din lume
oricât de mic, oricât de mare
sau oricât de ocean
pentru oricine,

câte o cărare

şi unică
şi blestemată