Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Respiraţie sub apă

Miracol


Simona Cratel

02.05.2009
Oraşul.ro, mai 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică


(foto: Şerban Vornicu)
1. Dimineaţa era crudă, adâncită în spaţiu, verdele tăia adânc în umbră. Când mi-am pus o dorinţă, mi-am spus aşa: fie lumină.





(foto: Şerban Vornicu)
2. În penumbra moale, macroscopic viaţa-ncepea. Viu în ascunziş, cu o mie de vieţi şi trilioane de ochi, umed, aducător de foşnet. Peste tot picură viaţa.





(foto: Dungha)
3. M-am trezit hrănindu-mă din verde. Un imens verde. Ca un cer inversat. Mărunţit de infinite detalii. Ca un cer cu păsări terestre, care nu ştiu să zboare, lipite de cerul lor solid, hrănindu-se din infinitul cel verde.





(foto: Cristian Ivan)
4. Apoi soarele s-a strecurat tiptil, făcându-şi loc printre plante. A început timid, cu o lumină slabă. În jur sclipeau infinite diamante. Faţete nebănuite atunci se aflau. Jucăuş printre frunze, soarele se făcea că se strecoară. Tiptil, ca un hoţ, răsfăţându-se printre ramuri. Mângâind ce-i cădea la îndemână. Plin de tandreţe.





(foto: Şerban Vornicu)
5. Aşa că am ieşit din trilioane de tunele subterane, invadând lumina. În verde, în umed, în cer inversat. Cu miliardele mele detalii.





(foto: Cristi Tatu)
6. M-am târât pe firul uscat, mai aproape de soare, mai aproape. Iubit timid, fără curaj: soare printre copacii lin legănaţi de vânt. Vânt de dimineaţă. Un vânt venit din sud. Numele lui rostit peste tot. Toţi îl numesc, toţi îl cheamă: Ssssssssssîîîîîîîî....





(foto: Marcela Drăgan)
7. Exact atunci cineva m-a ridicat. M-a privit cu ochi curioşi, nemaivăzuţi. Un străin venit cu vântul de sud, purtând acelaşi nume: Ssssssssssîîîîîîîî.... Rude, fraţi, poate chiar soţi. La fel de ciudaţi. Loiali unui jurământ al tăcerii.





(foto: Alexandru Dinu Şerban)
8. Ce-ar fi putut căuta printre noi? În mijlocul sălbăticiei, unde nimic nu era. Doar verde, copaci şi miliarde de vieţi nevăzute, gonind din tunelele lor subterane dup-o rază de soare. Frunzele ca nişte palme întinse spre el. Ce-ar putea căuta aici? Unde-i linişte, calm şi pace. Unde sunt doar eu, un cer răsturnat, iar el, adiere vie de sud. Ssssssssssîîîîîîîî....

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer