(foto: Şerban Vornicu)
| 1. Dimineaţa era crudă, adâncită în spaţiu, verdele tăia adânc în umbră. Când mi-am pus o dorinţă, mi-am spus aşa: fie lumină. |
(foto: Şerban Vornicu)
| 2. În penumbra moale, macroscopic viaţa-ncepea. Viu în ascunziş, cu o mie de vieţi şi trilioane de ochi, umed, aducător de foşnet. Peste tot picură viaţa. |
(foto: Dungha)
| 3. M-am trezit hrănindu-mă din verde. Un imens verde. Ca un cer inversat. Mărunţit de infinite detalii. Ca un cer cu păsări terestre, care nu ştiu să zboare, lipite de cerul lor solid, hrănindu-se din infinitul cel verde. |
(foto: Cristian Ivan)
| 4. Apoi soarele s-a strecurat tiptil, făcându-şi loc printre plante. A început timid, cu o lumină slabă. În jur sclipeau infinite diamante. Faţete nebănuite atunci se aflau. Jucăuş printre frunze, soarele se făcea că se strecoară. Tiptil, ca un hoţ, răsfăţându-se printre ramuri. Mângâind ce-i cădea la îndemână. Plin de tandreţe. |
(foto: Şerban Vornicu)
| 5. Aşa că am ieşit din trilioane de tunele subterane, invadând lumina. În verde, în umed, în cer inversat. Cu miliardele mele detalii. |
(foto: Cristi Tatu)
| 6. M-am târât pe firul uscat, mai aproape de soare, mai aproape. Iubit timid, fără curaj: soare printre copacii lin legănaţi de vânt. Vânt de dimineaţă. Un vânt venit din sud. Numele lui rostit peste tot. Toţi îl numesc, toţi îl cheamă: Ssssssssssîîîîîîîî.... |
(foto: Marcela Drăgan)
| 7. Exact atunci cineva m-a ridicat. M-a privit cu ochi curioşi, nemaivăzuţi. Un străin venit cu vântul de sud, purtând acelaşi nume: Ssssssssssîîîîîîîî.... Rude, fraţi, poate chiar soţi. La fel de ciudaţi. Loiali unui jurământ al tăcerii. |
(foto: Alexandru Dinu Şerban)
| 8. Ce-ar fi putut căuta printre noi? În mijlocul sălbăticiei, unde nimic nu era. Doar verde, copaci şi miliarde de vieţi nevăzute, gonind din tunelele lor subterane dup-o rază de soare. Frunzele ca nişte palme întinse spre el. Ce-ar putea căuta aici? Unde-i linişte, calm şi pace. Unde sunt doar eu, un cer răsturnat, iar el, adiere vie de sud. Ssssssssssîîîîîîîî.... |