Arc de triumf

Arcurile obraznice ale buzelor tale îmbinându-se în colţuri, anunţă probleme, ori binele în revărsare, ori nopţi nedormite, fără cruţare pentru ceilalţi. Arcul de sus, strâns, obraznic, este o ofensă. El este cel periculos. De acolo vine sentinţa. Sentinţele curg. Mă înfurii, îţi spun. Mă înfurii! Cuvintele scapă printre arcele buzelor tale cu o nestăpânire zăludă, iar eu îţi amestec picăturile de furie în ceai. Cu mult zahăr. Mult, mult de tot. Arcurile buzelor tale aduc război sau pace, război şi pace. Vrei să scapi de mine, îmi spui. Nu, tu vrei să scapi de mine, îţi replic eu. În realitate ar trebui să scăpăm unul de celălalt cât mai repede. Dar suntem prea slabi amândoi. Nu puternici destul. Arcul de jos al buzelor tale este paşnic. Este voluptuos, este bogat în erotică. Bun de muşcat. Ca dintr-o felie de măr. Miroşi a măr. Sau mi se năzare. Cu tine nimic nu e sigur. Ce e realitate, ce e minciună. Cine eşti, de unde vii. O nălucă superbă într-o noapte densă cu lună plină şi ţipete de spaimă din cotloane de pădure şi din ierburi înalte şi din minţi întinse la maxim, gata de rupere în fâşii subţiri şi inutile, care se topesc precum gheaţa. Arcul de jos şi arcul de sus. Zahăr şi măr şi noapte de vară şi râs nebunesc, care mă umple, mă umple de bucuria ta când râzi. Iubire, buzele tale sângerează de la privirea mea. Iubire, te jur nemuritor.