Fluturi negri şi sirene înecate

Habar nu ai. Pentru că eu nu îţi spun şi te las să nu mă vezi, să fiu lângă tine şi să nu mă ştii, căci asta mă ajută să pot pretinde că nimic nu este. Aşa că n-ai ştiut de unde am venit, nu ai ştiut, aşa că nu ai ştiut, în momentul în care ţi-am întins mâna şi ţi-am spus că a sărit uleiul încins, iar tu mi-ai luat mâna şi ţi-ai sărutat vârful degetului arătător, apoi ai depus sărutul pe băşica uriaşă, aşa că n-ai ştiut că de furie am băgat mâna într-o tigaie încinsă. M-ai dojenit: aşa ceva trebuie să doară. Iar eu ţi-am spus că nu se compară cu ce ai tu pe corp, cu arsura pe jumătate de corp. M-ai privit în ochi şi ai tot spus, iritat, ştiind că mint: Ai ceva azi, e ceva cu tine. Iar eu am bălmăjit că sunt obosită. Că n-am dormit bine, aşa neştiind de unde vin, apoi deodată m-ai văzut privindu-te şocată. Căci eu veneam de unde veneam, iar noi am păşit împreună într-o cameră plină de fluturi dintr-o grădină botanică, iar primul lucru care s-a întâmplat, un fluture uriaş negru a venit şi s-a aşezat pe umărul tău stâng. Nici nu m-am gândit să scot aparatul foto şi să-ţi fac o poză! Te-am privit efectiv în plin şoc. Aşa ceva nu se poate! Am văzut o mulţime de lucruri, dar nu aşa ceva. Am văzut lucruri, dar niciodată nu te-am văzut pe tine cu un fluture pe umăr. Pentru că din marea de tristeţe am ieşit la suprafaţă să te respir, înmărmurită. Căci eu am fost la expoziţia de fluturi vii din Bucureşti cu ani în urmă, am fost şi la cea din Praga, şi la cea din München, iar acum abia intrasem în una nouă, dar imediat pe umărul tău s-a aşezat un uriaş fluture negru.

Te văd în fotografia de la mine din cap: tu nu te mişti, cu coada ochiului îl percepi, stai aşa, iar eu te privesc cu transformări uriaşe în mine. Mă holbez la tine incredulă. Din adâncul meu abisal, oceanic, întunecat ca fierea, dens, mâlos, tulbure, ceva a ieşit la suprafaţă şi a reînceput să respire, tuşindu-şi plămânii, gata să-i scuipe. Erai atât de frumos cu fluturele acela uriaş pe umăr, erai atât de frumos. Iar când s-a ridicat şi a zburat mai departe, am ştiut că aceasta va fi imaginea care mă va adormi în fiecare seară cu un zâmbet indescriptibil pe faţă. Am ştiut totul despre fluturi şi sirene şi imagini care nu se mai şterg. Am crezut din nou în tine.

(13 martie, 2017)