Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  oameni pe care îi admir, oameni pe care îi iubesc

Zoltan Kelemen - Patinatorul care ne dă o lecţie de voinţă


Sandra Scarlat

16.12.2009
Adevărul, decembrie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Zoltan Kelemen reprezintă România la Jocurile Olimpice din 2010, în competiţia de patinaj artistic, după ce şi-a depăşit handicapul. El vrea să demonstreze că poate şi mai mult.

La şase ani învăţa să patineze. La şapte ani îşi pierdea ochiul drept şi i se interzicea să facă sport de performanţă. La 23 de ani s-a calificat la Jocurile Olimpice
.

Zoltan Kelemen a intrat prima dată pe gheaţă când avea şase ani. Pe patinoarul din Miercurea Ciuc, oraşul lui natal, antrenamentele începeau la 6 dimineaţa. Se trezea la cinci şi mergea un sfert de oră pe jos până la ringul de gheaţă. Se antrena o singură oră pe zi, alături de alţi 20 şi ceva de copii, din septembrie până în martie. Temperatura din patinoarul construit în anii '70, unul dintre cele cinci patinoare acoperite din România, este cu doar cu câteva grade mai ridicată decât cea de afară.

La şapte ani, copilul a avut un accident. S-a dus cu un prieten să ducă gunoiul în spatele blocului, unde mai erau vreo cinci copii. Pe atunci gunoiul se ardea, iar lângă tomberonul în flăcări era un spray-deodorant. Toţi ceilalţi copii îl văzuseră şi l-au chemat şi pe Zoltan să se uite. "Şi mă duc şi mă uit şi, când să plec, bum! S-a auzit o bubuitură mare. A explodat spray-ul şi o bucăţică din tub m-a nimerit exact în ochi şi mi l-a făcut praf. Şi acum îmi amintesc clipa aia."

Ochiul drept al lui Zoltan a fost înlocuit cu o proteză din sticlă, iar pe pleoapa inferioară i-a rămas o cicatrice. "La puţin timp după accident s-a făcut o comisie la Centrul de Medicină Sportivă - aşa se numea atunci - care a zis că din cauza acestui handicap el nu mai poate face sport de performanţă", povesteşte Cornel Gheorghe, antrenorul lotului naţional de patinaj artistic din care face parte şi Kelemen.

Totuşi, copilul a continuat să se trezească la 5 dimineaţa pentru a merge la Clubul Sportiv Şcolar Miercurea Ciuc, "pe semnătura mamei". "Am avut şi noroc cu cercul de prieteni că m-a acceptat aşa cum eram. Niciodată nu m-am simţit mai prejos cu nimic faţă de nimeni", spune Zoltan. Handicapul nu l-a împiedicat să joace şi fotbal sau să schieze în fiecare iarnă. "Îmi plăcea adrenalina, să mă dau cu schiurile cu prietenii, fără să facem slalom, drept înainte, pe o pantă de 45 de grade", îşi aminteşte el. Şi-i plăcea şi hocheiul jucat pe un lac îngheţat de la Ciuc, cu patine de închiriat pe care nu-i venea să creadă că de-abia se poate ţine.


Sacrificiile necesare

"Ce viaţă a fost. Dar acum sunt amintiri de copil", spune patinatorul care a renunţat la distracţiile periculoase, dar şi la ieşirile cu prietenii de când se antrenează pentru performanţă.

La 17 ani a intrat în lotul naţional de patinaj, în anul în care Cornel Gheorghe şi-a început colaborarea cu Federaţia Română de Patinaj după o perioadă în care antrenase în SUA. Era târziu însă. Zoltan Kelemen povesteşte că mult timp nimeni n-a crezut în el, în parte din cauza handicapului. Starul era un alt sportiv, Adrian Matei, care "are calităţi motrice mai bune decât Zoltan", potrivit antrenorului, dar care a renunţat când a dat de greu.


Viaţă de câine

"Zoli are şi calităţi, se desprinde destul de uşor de gheaţă, şi e şi foarte muncitor. E foarte câine, trage", explică Cornel Gheorghe. "Ai nevoie să tragi de tine în momentele dificile, când eşti obosit. Mulţi sportivi au accidentări, dureri pe timpul concursului, trebuie să poţi să treci peste."

Şi Zoltan are această ambiţie de a merge înainte, de a face performanţă, parcă în ciuda handicapului. "Cu nimic nu mă deranjează (lipsa ochiului - n.r.). Cred că m-ar deranja să văd cu ambii ochi", spune patinatorul. "Totul ţine de voinţă. Dacă vrei să faci ceva şi sacrifici orice pentru asta, nu ai cum să nu reuşeşti. La mine asta e."


S-a calificat după un concurs din Germania

Zoltan alunecă pe gheaţa din patinoarul "Mihai Flamaropol" din Bucureşti - unde se antrenează de când a venit în lotul naţional -, în semicercuri largi, ocolind copiii cu care împarte ringul într-o zi de sâmbătă.

Taie gheaţa cu spatele, cu braţele ridicate, apoi se întoarce pe piciorul stâng, ridică genunchiul drept ca şi când ar urca o treaptă şi sare. Se roteşte în aer, dar se dezechilibrează la aterizare. "A fost o încercare de triplu Axel, dar s-a deschis şi a făcut numai trei rotaţii", explică Cornel Gheorghe, cel care-l supraveghează de pe margine.

Triplul Axel, săritură cu trei rotaţii şi jumătate în aer, este cea mai grea şi cea mai nouă din "bagajul" lui Zoltan Kelemen. A sărit-o prima dată în antrenament în iulie 2007, după care n-a mai repetat-o. Antrenorul a preferat să meargă "la sigur" la concursul de la Oberstdorf, cu un dublu Axel bine executat cu care ştia că poate obţine calificarea.


Convins că va reuşi

Zoltan crede că nici antrenorul, nici coregrafa Sorina Mladin nu erau "convinşi 100%" că se va califica, dar el a crezut mereu. Ei ar fi fost mulţumiţi şi dacă nu reuşea, el nu. "Într-o zi, înainte de calificări, îmi imaginam că stăteam în faţa televizorului şi mă uitam la Jocurile Olimpice. Aşa de rău mi-a părut şi mi-am zis nu se poate aşa ceva. Trebuie să fac cumva să mă calific, ştiu că pe viitor asta o să mă ajute foarte mult", îşi aminteşte Zoltan.

A obţinut locul 13 în octombrie, la concursul din Germania, şi a prins astfel unul dintre ultimele şase locuri puse la bătaie pentru competiţia masculină de patinaj artistic de la Jocurile Olimpice.


Ce obiective şi-a propus

În programul lui Zoltan Kelemen urmează Campionatele Europene de la Tallinn, Estonia (18-24 ianuarie), unde crede că nu va urca mai sus de locurile 17-18. Urmează apoi Jocurile Olimpice de Iarnă la Vancouver, în februarie 2010. Obiectivul lui este să treacă de programul scurt, probă eliminatorie, şi să fie printre cei 24 de sportivi care îşi prezintă şi programul lung. La fel şi la Campionatele Mondiale din martie anul viitor.

Palmaresul românesc la JO

După 1990, patinajul artistic românesc a fost reprezentat la Jocurile Olimpice de Iarnă de Marius Negrea, Cornel Gheorghe şi Gheorghe Chiper. În 1992, Marius Negrea a participat la JO de la Albertville, Franţa. Doi ani mai târziu, Cornel Gheorghe a reprezentat România la Lillehammer (Norvegia, locul 14), dar şi în 1998, la Nagano (Japonia, locul 23).
Gheorghe Chiper, patinator român care se antrenează şi trăieşte în Elveţia, s-a clasat pe locul 23 la olimpiada din 2002, din SUA, şi a fost în primii 10 după programul scurt la olimpiada de la Torino, Italia (2006), terminând pe locul 14.



PS: Aşteptăm textele voastre despre oamenii pe care îi admiraţi. Detalii în Argumentul acestei rubrici.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer