Atelier LiterNet Proză scurtă Drumul spre Oz

Jurnalul întârziat al unei poveşti neîncepute (V)

Mihaela Iancu

14.01.2010

Citiţi episodul precedent aici.

Abia aştept să se termine. Sunt the bubble boy din Seinfeld: cam nesuferit şi în capsulă. Mă culc mereu la 4:00, mă trezesc mereu la 11:30. Nu m-am mai atins de patru zile de text şi nu ştiu foarte limpede cum o sa mă reapuc de el. Încă aştept feedback. Aş citi încontinuu, dar nu am răbdare să stau doar cu o carte. Primul draft a fost o dezamăgire. Am făcut pace cu verbele la perfect compus. Am înţeles că nu la ele e problema. Pot coexista perfect cu cele la prezent. Am mâncat mult kiwi. Omul despre care scriu m-a întrebat la un moment dat dacă sunt într-adevăr pregătită să primesc de la cineva atât cât am cerut? În povestea asta, încă nu mi-am răspuns.

Tot ce-mi doresc spune Truman Capote în clipul de mai jos (mai cu seamă în primele două minute), vorbind despre ceea ce el a vrut de la romanul său non-fiction, In Cold Bood. Oare cer prea mult?