21.03.2010
Domnul Walter Smith a fost arestat pe 15.12.1924. În Sydney, Australia. Pentru jaf. Şi pentru că ar fi spart cu cotul fereastra împuţită a unei tutungerii. Şi pentru că judecătorul s-a săturat să-i vadă mutra de câteva ori pe an. Avocatul, un anumit Conor Bartley, s-a prezentat la proces cu o mustaţă groasă din spumă de bere neagră, iar după ce s-a dus la grefier şi l-a împuns că degetul în tâmpla dreaptă, s-a jurat pe capul acestuia că Smith era un cetăţean onorabil, cumsecade, binevoitor şi alte asemenea ar mai fi zis, dacă i-ar fi venit în minte, oricum, un om bun de pus profesor la Şcoala de Duminică, la Biserica Baptistă de lângă tribunal şi crâşmă, jurământ care nu a fost pe placul grefierului, nu, chiar deloc, iar unii l-au văzut cum s-a oprit din scris doar ca să-şi ţină mai bine ţeasta lipită de gât, dar eu n-aş băga mâna în foc pentru aşa ceva. Judecătorul a tuşit de două ori, s-a înroşit, iar cineva, nu se ştie cine, a început să-i caute pe podea, în patru labe, ciocanul de lemn care îi zburase din pumn. Conor Bartley şi-a supt burta. Acum nu mai arăta a pepene mare acoperit de postav gri şoarece ci a pepene mijlociu acoperit de postav gri şoarece. Jignit, s-a dus în boxa acuzaţilor, unde i-a îndreptat ciuful numitului Walter Smith, scuipându-şi înainte în palmă. Mulţumit de rezultat, calm, a spus că învinuitul a fost încătuşat pe nedrept şi că singura lui culpă a fost că l-au prins noaptea în grădina fabricantului de nasturi în timp ce încerca să facă o faptă bună. Ochii lui Smith s-au rotunjit. Maxilarul i s-a căscat larg, de ar fi putut să primească în gură toate muştele din sală. Conor Bartley a rămas ferm pe poziţie! Se pare că suspectul a fost prins în timp ce încerca să planteze petunii în grădina fabricantului de nasturi, întâmplător, dar chiar cu totul întâmplător, când toţi ai casei dormeau, nimeni nu mai era pe străzi, iar din seif a dispărut o sumă grasă de dolari, încasată în ziua precedentă. Ciocanul judecătorului s-a crăpat iar o doamnă a fost scoasă din sală pe braţe! Aceiaşi dolari, în afară de trei, găsiţi pe trepte, au fost scoşi din geanta onorabilului Smith ce se oprise sub un pom - nu se ştie de ce soi - să se odihnească. A adormit. Acuzatorul a spus că somnul avea de-a face şi cu băutura fabricantului ce dispăruse din sticla de pe birou. Nimic mai fals - a ţipat Conor Bartley. Clientul său fusese obosit pentru că plantase trei şiruri de petunii albe, flori care au dispărut în pământ călcate de ghetele poliţiştilor. Auzind aşa ceva, gura învinuitului Walter Smith s-a închis brusc. Muştele n-ar mai fi avut pe unde să intre în el, decât prin nas, unde ar fi murit intoxicate.

P.S.: Procesul a continuat şi a doua zi în acelaşi fel. După o săptămână, judecătorul s-a pensionat de boală.

0 comentarii

Publicitate

Sus