Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cuvinte pentru înecaţi

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pentru că nu ştiu să înjur, scriu despre Bukowski


Alina Andrei

18.07.2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Aveam în cap imagini cât se poate de paşnice - ceaţă, ceaţă, ceaţă şi iar ceaţă, zdrenţe umede de cer peste ierburi înalte, ici colo câte o ureche de măgar, sau chiar trei, o coadă de castor viu, un tractor ruginit - însă acum trebuie să scriu despre Bukowski. Pentru cine nu-l cunoaşte, să afle de pe acum că în rândurile următoare va fi vorba despre vomă, căcat, vin prost, whisky ieftin, curve, pizde, puli, coaie, cămăşi ţipătoare din plastic, hoteluri cu gândaci, beţivani bătuţi, beţivani nebătuţi, slujbe infecte şi oameni buhăiţi, murdari, cu pantalonii pişaţi. N-aş fi scris despre el, însă tocmai am fost înjurată prin sms. Înjurătură românească, suculentă şi fără sens / noimă. N-am răspuns. Precizare: pe stradă, de câteva ori am fost întrebată dacă sunt călugăriţă sau preoteasă. La fel, n-am răspuns. Tot de curând, o educatoare cu studii superioare, care a ales să lucreze într-o grădiniţă pentru a nu avea bătăi de cap, mi-a povestit de băieţei de 4 ani care o numesc curvă, o fetiţă care se masturbează printre Barbie şi cuburi lego şi părinţi care le dau ălora mici cărţi de poker pornografice. Asta se petrece într-o grădiniţă din Braşov. Aşa că romanele şi poeziile lui Charles Bukowski nu mi se par deloc exagerat de obscene ori de o vulgaritate gratuită. Nu. Chiar deloc. Doar descriu o realitate. Aia din America, dar foarte bine poate fi şi din România, din autobuzul cu care merg seara acasă, din Madagascar ori de aiurea.

Mi-a mai venit să vorbesc despre Bukowski şi pentru că am cunoscuţi care seamănă cu el. Mici deosebiri, totuşi semnificative: după ce se trezesc din beţie, cei de aici, din Braşov, scriu rânduri lirice ori încărcate de nostalgii balcanice - Bukowski, cum se ştie, era direct. Onest. Adică dacă avea chef să se fută cu prima beţivă întâlnită într-un bar asta scria, fără să bată câmpii despre petunii, fior metafizic, rime eminesciene şi neamul românesc. În fine, bănui că Bukowski n-avea nimic de-a face cu rimele eminesciene şi neamul românesc. Cei pe care îi cunosc eu îşi păstrează expresiile bip-uite la TV doar pentru limbajul de zi cu zi... Pentru literatură îşi aleg cuvinte sofisticate, unele chiar cu farmec provincial şi îi dispreţuiesc pe "muiştii ăia de pornografi cu caş la bot", care au fost publicaţi şi traduşi afară. Mai spun ceva, doar ca să lămurim lucrurile: îl prefer pe Bukowski. 1 - pentru că e mort şi nu se fâţâie pe aceleaşi străzi pe care umblu şi eu. 2 - un fel de prelungire al pct 1 - pentru că nu-l văd (şi prin urmare nu mă indispune). 3 - pentru că a fost onest. 4 - pentru poezii (nu şi pentru romane).

13 iulie 2010. Aproximativ ora 23.00, plus sau minus câteva minute. Staţie de autobuz din Braşov. Doi tipi tineri. Ambii îmbrăcaţi sport, cu tricouri de firmă - unul cu crocodil, altul cu siglă de maşină - pantaloni albi gen bermude, adidaşi mari, şepci cu alte sigle. Genul acela de români întâlnit oriunde pe stradă, în aeroporturi, magazine, cluburi. Tricoul cu crocodil către celălalt: "Te doare'n pizdă, de-aia l-ai sunat pe ăla, bulangiule". Comentariul meu: ţinând cont că tipul căruia i se adresa nu părea hermafrodit, observaţia lui era eronată. Tricoul cu siglă de maşină: "Du-te'n pula mea, fac ce vor muşchii mei! Io îi sun pe băieţi, ce te doare pe tine'n bască". Conversaţia a continuat cam la fel, amical, câteva minute. Din când în când, Tricoul cu maşină cobora de pe trotuar, în stradă, uitându-se după autobuz. Dacă s-ar fi petrecut un accident tragic, să zicem că una dintre maşinile care l-a ocolit ar fi dat peste el, în plin, rănindu-l în toate părţile moi şi tari, învelite în piele, poate că nici n-aş fi tresărit. De fapt nu ştiu, pentru că nu s-a întâmplat nimic. A venit autobuzul. Urc în faţă (în spate sunt şanse mari să se urce golanii). Chiar aproape de prima uşă, pe scaune, sunt doi beţivi bătrâni. Dacă i-aş fi numit turmentaţi, ar fi fost o greşeală deruntantă din partea mea. Noţiunea de turmentat are ceva desuet şi comic. Îmi aduce aminte de Caragiale - de O scrisoare pierdută - iar cei doi din autobuz nu aveau nimic de-a face cu aşa ceva. Dacă le-aş zice borâţi, aş fi mult mai aproape de realitate, din toate punctele de vedere: olfactiv, vizual, auditiv. Bukowski ar fi scris o poezie din ei. Eu nu pot. Ar fi putut să spună că erau căcaţi uitaţi în ploaie, că se scărpinau prost la coaiele bătrâne - orice, aşa cum făcea el - şi totul ar fi sunat cum trebuie în capul lui şi-al altora. Chiar şi în capetele celor doi! L-ar fi chemat la băut şi-ar fi poştit o juma de ţigară; l-ar fi pupat bălos pe-o ureche. Nu e şi cazul meu. Eu doar povestesc sec şi superficial ce-am văzut, sperând să uit cât mai repede, ştiind că scenele se vor repeta şi mâine, poimâine etc, în diferite locuri. Îmi doream doar să fiu în altă parte. Oriunde altundeva. Într-un loc fără oameni, de preferinţă.
"Uneori un bărbat nu se descurcă
şi-atunci e cel mai bine să stea întins, nemişcat,
şi să-ncerce să nu se gândească la
nimic"
- tot C. B., din "O noapte umedă", poezie cu un pitic în ploaie, ce-l întreba dacă văzuse un porumbel pe verandă, nu, nu văzuse, o femeie care se ridicase şi plecase, o ţigară nemţească, pisică neagră care i-a sărit în braţe, din senin, felie de şuncă împărţită în bucătărie, somn, tors, a făcut pipi pe el, a aruncat-o în ploaie şi tot aşa, înapoi la femeie. "Uneori un bărbat nu se descurcă / şi-atunci e cel mai bine să stea întins, nemişcat, /şi să-ncerce să nu se gândească la / nimic". Corect. N-ai cum să-l contrazici. Ar fi putut să spună la fel şi despre femei. N-ar fi greşit.

14 iulie 2010. Ora 02.15. Trei beţivi se înjură amical pe stradă, în gura mare. "Să-ţi stea pula'n gât, morţii mă-tii, o sugi, o sugi" - ce-am auzit de pe balcon. Toţi râd, mai ales ăla care pare cel mai beat. E de bine, pentru că nu-şi rup oasele! Aşa n-o să vină Salvarea; au plecat pe altă stradă - e linişte. Eu oricum n-aş fi sunat după Ambulanţă.

Am văzut câteva poze cu C.B. care îi descriu perfect cărţile. Mai bine decât o pot face eu. Nici n-are rost să le comentez, spun doar că nu mi-ar fi displăcut să le fac. Chiar deloc. Îmi plac, într-un fel anapoda, pe care nu pot să mi-l explic. Poate pentru că îl reprezintă atât de fidel? Poate. Pentru că sunt directe? Da. Pentru că au ceva amuzant? Asta sigur. Un alcoolic mitoman care scrie leşinat poveţe duhovniceşti mi-a cerut să-l pozez în pădure. Se întâmpla într-o crâşmă. Am refuzat - nu-mi amintesc de ce. Oricum, cred că ar fi stat în faţa aparatului cu un aer profund şi suferind, gen Gânditorul de la Hamangia. Eventual ar fi lăcrimat duios. Am auzit că s-a însurat şi c-a ajuns preot. C.B. s- a pozat cu sticlele şi nasul borcănat la vedere, cu degetele băgate în femei goale. Uneori îl vedeam în poze numai pe Henry Chinaski (personajul autobiografic). Ar fi tot aia, la urma urmei. Cineva a trucat o poză mai veche - după, reieşea din fotografie că C.B. era la aceeaşi masă cu Paris Hilton, undeva, într-un restaurant decent. Nu mi se pare prea gogonat trucajul. Bukowski ar fi plăcut-o, n-ar fi avut nimic împotriva picioarelor ei lungi. Ar fi scris un poem despre cum se fâţâia goală prin cameră, în patru labe. Sau mă rog, ceva de genul ăsta.




Am obosit. Mă duc să mă culc. Voi încerca să uit ce-am scris.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Resurse

Prea frumoasa poveste a domnului Măgar, carte semnată Alina Andrei.

blogul Alinei Andrei

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Singura veveriţă siberiană pe care o cunosc stă la bloc (5.0/5 - 27 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Poemul perfect de iubire pentru tine, doar pentru tine (4.8/5 - 17 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Patti Smith şi Robert Mapplethorpe în bucătăria lor (coioasă, cum ar spune un cunoscut de-al meu) (4.7/5 - 13 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Am vrut să fotografiez: Un om plin de păsări (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro La mine în cartier: Apollinaire şi Marie Laurencin (4.9/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer