Solitary Man a fost, practic, melodia cu care Neil Diamond
şi-a început cu adevărat cariera şi care avea să
i-o marcheze până în zilele noastre. În 1966,Diamond a scris acest cântec despre care, peste aproape 30 de ani avea să declare: "Patru ani de analize freudiene
mi-au trebuit ca să realizez că
Solitary Man este o piesă despre mine însumi". Tot el, a spus că melodia a reprezentat o cotitură în cariera lui de muzician, una care nu cunoscuse până în acel moment un succes foarte mare.
"M-am inspirat din
Michelle, melodia
Beatles-ilor".
Solitary Man transmite o multitudine de sentimente, unele contradictorii. Este însă, în mod clar o piesă care descrie starea de spirit a bărbatului dezamăgit în iubire. În anul 2005, revista
Rolling Stone scria,
într-o retrospectivă, că această melodie "rămâne cel mai eficient cântec din cariera lui Neil Diamond. Din ea răzbate melancolia persoanei solitare care a fost Neil pe parcursul întregii lui vieţi".

Diamond a înregistrat două versiuni ale piesei, care nu a atins decât locul 55 în Top USA, dar care a inspirat o mulţime de alţi artişti ce au
interpretat-o în propriile lor stiluri. Cea mai cunoscută (şi cea mai bună) aparţine lui Johnny Cash, care a primit un Grammy pentru ea şi care a fost inclusă pe coloana sonoră a penultimului episod din serialul
Stargate Atlantis. Alte variante au oferit,
de-a lungul timpului, Chris Isaak, H.I.M., T.G. Sheppard şi Gianni Morandi. Recent, varianta lui Johnny Cash apare pe genericul filmului cu acelaşi nume, în care cap de afiş este Michael Douglas.

Album:
The Feel of Neil Diamond

Anul apariţiei: 1966

Poziţie atinsă în Top USA: 55