Mi-am cumpărat primul aparat în 2003, însă am început să mă ocup mai serios de vreo 4-5 ani.
Fotografia este activitatea dvs profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
Nu, nu este. În sensul că nu îmi câştig existenţa din fotografie, ci din marketing. Prefer să nu trebuiască să fac compromisuri în fotografie, să rămână singura zonă pură. Iar când devine profesie, acest lucru e aproape imposibil.
Ce studii aveţi? Sînteţi autodidactă, sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
Tot ce am învăţat până acum, am făcut-o exersând şi privind. Făcând fotografii şi învăţând din fotografiile altor fotografi pe care îi admir.
Ce reprezintă fotografia pentru dvs?
Marea mea iubire :-)
Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dvs, finalizat, în lucru sau în perspectivă.
Cel mai drag mie şi cel mai de durată proiect fotografic este «A different kind of story».
În timpul regimului comunist din România, mai multe colonii muncitoreşti au fost construite, menite să găzduiască forţa de muncă din zonele miniere, industriale sau agricole (fostele CAP-uri). Odată cu revoluţia şi schimbările aduse de capitalism, implicit cu declinul industriilor mai sus menţionate, aceste colonii au fost lăsate de izbelişte. Oamenii, mai demult convinşi sau forţaţi să ocupe aceste locuri, din lipsă de alte posibilităţi, au rămas să locuiască acolo, în condiţii din ce în ce mai precare.
Ideea acestei serii a apărut la o primă vizită în colonia Mija, lângă Ploieşti. M-am documentat şi am găsit numeroase astfel de colonii, nereuşind până acum să le acopăr pe toate. Am fost însă la Aninoasa (cele două colonii de acolo au nume semnificative: Baraci şi Oraşul de carton), la Lonea, lingă Petrila, la Găeşti, la Anina - Oraşul Nou, la Horea în Baia Mare, la Altin Tepe.
Cred că mi-am concentrat mai mult atenţia asupra copiilor care trăiesc în aceste colonii. Mai mult ca sigur şi datorită faptului că de fiecare dată a fost câte un copil care să mă cucerească pe loc. Am fost profund impresionată de spiritul multora dintre copiii de acolo, de generozitatea lor (mi-au oferit din puţinul lor bomboane şi gogoşi), de apropierea lor (îmbrăţişări, ţineri de mână, flori de câmp şi despărţiri grele de fiecare dată), de veselia lor în pofida greutăţilor pe care le încearcă. Şi când zic greutăţi, mă refer la lipsa apei potabile, lipsa căldurii, parcurgerea unor distanţe mari pe jos, pentru a ajunge la şcoală.
La început aveam speranţe mai mari, că îi voi putea ajuta cumva. Nu am ştiut până la urmă cum să fac mai mult. A rămas doar să le prezint realitatea în imagini.
Aveţi un fotograf român preferat?
Sunt destui. Însă cel mai drag, atât pentru fotografia sa, cât şi pentru omul în sine, este bună mea prietenă Ioana Cîrlig.
Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
Nu aş vrea să nedreptăţesc pe nimeni. Dar dacă trebuie să aleg o imagine, aş alege-o pe cea de mai jos, pentru că deşi foloseşte elemente compoziţionale extrem de simple, complexitatea interpretărilor posibile este foarte mare. Şi îmi plac fotografiile care te pun pe gânduri.
Din păcate, nu m-am gândit până acum. Însă o pot face pe viitor.
Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
Tot ce poate trezi sentimente notabile.
Printre cărţile preferate se numără Maestrul şi Margareta, printre formaţiile preferate Radiohead, Tool, Pearl Jam, printre filmele preferate Funny Games, Lost Highway, Drive, dar sunt atât de multe altele :-)
Completaţi vă rugăm adresele web (site / blog / facebook...) unde sînteţi de găsit.
Site: www.ioanamoldovan.com
Blog: www.ioanamoldovan.blogspot.com
Profil Facebook: www.facebook.com/ioanamol
Pagina Facebook: www.facebook.com/IoanaMoldovanPhotography
Regăsiţi aici fotografiile Ioanei Moldovan publicate la LiterNet.