Începuturile se pierd în negura vremurilor, să tot fi fost anii '70, când am avut prima întâlnire cu un aparat foto. De atunci au fost şi pauze lungi, regretabile azi, alternând cu perioade fructuoase, mai ales ultima decadă.
Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
Nu este activitatea mea principală şi, dacă ar fi, cred că nu m-ar mai atrage atât de mult. Fotografia, alături de cealaltă mare plăcere, muzica, prefer să o las în zona pasiunii, astfel ea devenind mult mai preţioasă pentru mine.
Sunt implicat într-o mică afacere, legată de design şi publicitate, având o firmă în asociere cu fiul meu.
Ce studii aveţi? Sunteţi autodidact sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
Studiile n-au nicio legatură cu ceea ce fac azi, în niciun plan, profesional sau în zona fotografiei. Ele au fost făcute în alte vremuri, în care nu te puteai gândi că vor veni astfel de libertăţi pe capul nostru.
În ce priveşte fotografia, am avut şansa să gravitez în jurul unei persoane mai in vârstă decât mine, un adevărat profesionist, de la care am învăţat noţiuni esenţiale, despre tehnică mai ales. Mai apoi, am pus mâna şi am citit, şi exersat în aceeaşi măsură.
Ce reprezintă fotografia pentru dumneavoastră?
Modalitatea cea mai la îndemână, azi, de a fura timpului fracţiuni de secundă şi de a le lua cu tine spre a le impărtaşi cu ceilalţi. Pe de altă parte, un mijloc de a-ţi exprima stări interioare prin imagine, renunţând la cuvinte.
Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă.
Unul finalizat, şi nu după cum aş fi dorit, a fost un prim album de fotografie despre Maramureş, în colaborare cu un alt fotograf.
Am în pregătire acum o nouă variantă, indiscutabil superioară precedentei, iar aici mă refer doar la fotografia mea, ce va include aproximativ 120 de imagini despre oamenii şi locurile acestea, atent selecţionate dintr-o arhivă acumulată în ultimii 10 ani, pe 150 000 km de drumuri şi poteci maramureşene.
Aveţi un fotograf român preferat?
Da, domnul Dan Ioan Dinescu, pe care l-am descoperit destul de târziu din păcate şi pe care mai apoi l-am studiat cu mare atenţie, cu predilecţie fotografia domniei sale din Maramureş, pe care o consider cea mai relevantă din toate cele făcute aici de zeci de fotografi de-a lungul vremii. Am avut ocazia să-l cunosc şi personal acum 3 ani, la vernisajul expoziţiei mele din Bucureşti, lucru ce mi-a dat o mare satisfacţie.
www.dandinescu.ro
Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier, şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
Pe Emese o cunosc de mai bine de 6 ani, am avut ocazia să fotografiem laolaltă, pe terenul meu de joacă de mai multe ori, are un stil aparte, profund, matur, de a aborda fotografia, care se ridică lejer peste media activiştilor în domeniu.
Fotografia aleasă este una distinctivă pentru zona în care a fost realizată, realismul dublat de dinamismul secvenţei îmi dau senzaţia că acest cadru trăieşte.
Poate sunt uşor subiectiv, eu preferând Maramureşul în fotografie, înaintea oricărui alt loc din lumea asta, iar imaginea a fost surprinsă aici ...
Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
În ultima vreme, cu cititul mai rar, trebuie să recunosc. Mai mult cu bântuitul pe coclauri. De ascultat în schimb muzică, o fac mereu, în timp ce lucrez, în vreme ce conduc şi, mai ales, când o fac într-un spaţiu dedicat doar audiţiei, în casa mea. Şi atunci, este vorba de Pink Floyd, Mike Oldfield, Tangerine Dream, Dire Straits, Eric Clapton şi mulţi mulţi alţii din zona aceasta.
Când încep serile lungi de toamnă/iarnă, atunci începe şi terapia de cinematografie, filmele fiind alese pe sprânceană, după subiect şi distribuţie : Hopkins, Nicholson, Malkovich, Streep, Thomson, etc...
Indicaţi, vă rugăm, adresele web (site / blog / facebook...) unde sunteţi de găsit.
www.mihaigrigorescu.ro
www.facebook.com/mihai.grigorescu.7
>> Găsiţi aici fotografiile lui Mihai Grigorescu, publicate la LiterNet.