Voi răspunde destul de succint la aceste întrebări. M-am apucat de fotografie în anul 1994. Începuturile au fost pe Zenit 11, însă la cca 3 ani de zile a urmat un Canon şi ulterior un Nikon. Pe digital, am trecut în 2008. Nu m-am mai reîntors la film.
Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
Fotografia nu este activitatea mea principală. O fac din plăcere. Lucrez în zona de IT încă de la începutul carierei mele profesionale.
Ce studii aveţi? Sunteţi autodidact sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
Sunt absolvent de Politehnică şi de Bel Canto - Facultatea de Muzică. Am fost un autodidact în materie de fotografie, studiind zilnic ani de zile, atât Street Photography cât şi teoretic, la Biblioteca de Arte din Timişoara. În decursul celor 5 ani de Facultate de Muzică, am deprins foarte bine partea tehnică - încadrarea, folosirea distanţelor focale, etc. În acest moment, sunt atent la partea de exprimare şi creaţie, partea tehnică fiind un sprijin în exprimarea artistică.
Ce reprezintă fotografia pentru dumneavoastră?
Un mod de exprimare. Practic, doresc ca prin fotografie să arăt frumuseţea, normalul şi naturalul vieţii din jurul meu. Îmi plac mult fotografia în mediul rural, monahal şi fotografia în care să arăt năzdrăvăniile copilăriei. Toate acestea au o normalitate pe care noi suntem pe cale să o pierdem. Noi, adulţii din modernitate.
Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă.
Este un proiect social şi artistic totodată. Practic, de ani de zile oferim împreună cu Liga Studenţilor şi Mânăstirea Oasa 2 traininguri gratuite pe an, pentru studenţii care aplică şi sunt fireşte selectaţi. Nume sonore din breaslă şi-au dat concursul, ajutându-ne ca şi lectori: Dinu Lazăr, Mihai Moiceanu, Dragoş Lumpan şi, nu în ultimul rând, Sorin Onişor. Dorim să continuăm acest proiect, cu ajutorul lui Dumnezeu, şi peste ani. Să vedem ce o să iasă.
Aveţi un fotograf român preferat?
Nu pot spune aşa ceva. Am, fireşte, prieteni pe care îi apreciez tare. Sunt foarte mulţi şi nu aş vrea să supăr pe nimeni, uitând pe cineva pe afară. Pot să spun, fără a fi selectiv, că cei mai sus menţionaţi, cu care am reuşit să facem evenimentele de la Gabud si Oasa, sunt printre fotografii români pe care îi apreciez. Mult. Lista ar mai putea continua cu mulţi.
Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier, şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
http://atelier.liternet.ro/articol/10453/Stelian-Pavalache/Douazeci-si-trei.html
Sunt, fireşte, mai multe. Am vrut să mă rezum la aceasta, necunoscând artistul care a făcut-o. Este o poză puternică, care, pe lângă elementele vizuale puternice, are şi o bogată încărcătură filozofica... Puţin îi trebuie omului ca să fie fericit. Poza are mesaj - deci putem spune că avem implicit şi un subiect, încadrare bună, lumina corectă punând în valoare subiectul, starea. Dar cred că cel mai mult traieşte prin mesaj/subiect...
Ar fi multe de spus în plus, însă aş vrea să mă opresc asupra ideii de Street Photography. Intrăm sau nu subiectul în dialog? Am ales această poză pentru că fotograful intră în dialog. Aici apare greutatea... Subiectul nu trebuie să pozeze... De aceea majoritatea fotografilor aleg să nu interfereze cu subiectul, ci să fie cu el în raport de voyeur. Unii zic că vor să nu altereze realitatea, dar după aceea rup fotografia în Photoshop... Mă rog, ambele variante sunt bine primite - personal mergând pe această latură - comunicarea cu subiectul. Poza este mai vie şi mai... personală... Ca şi poza Domnului Stelian Pavalache...
Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
În general, am îndrăgit zona eseistică şi cea de tip jurnal. Rar am avut tentaţii spre zona de roman. Cel mult, zona de Dostoievski, Goncearov-Oblomov... Teatru am citit mai mult, plăcându-mi diferiţi scriitori : Cehov, Sartre, Pirandello, etc. Însă cred că partea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost spiritualitatea ortodoxă : Pateric, Scrierile Părinţilor Apostolici, Filocalia, vieţi de sfinţi, etc.
Muzica este un domeniu în care nu aş vrea să intru foarte mult. Sunt absolvent şi de conservator, am avut la radio emisiune de jazz, sunt cât de cât şi la curent cu ce se întâmplă acum. Aş putea scrie zile întregi. De la Keith Jarrett, Sun Bear Concerts şi Koln Concert, la Zaz. De la Van Morrison (cam tot), la Esbjörn Svensson Trio. De la Mozart - concerte de pian şi orchestră şi operele Don Giovanni şi La nozze di Figaro, etc. -, până la Chopin - Nocturnele, Valsurile, etc. De la Bach, la Puccini - în special, La Bohema. De la Dollar Brand, la Paul Simon (mai ales perioada solo). De la Bob Dylan (excellent cântător), la Nicu Alifantis şi Alexandru Andrieş. De la Dumitru Farcaş, la Efta Botoca. De la Ionuţ Fulea, la Fraţii Petreuş... lista poate continua la nesfârşit...
Filme... greu de spus. În primul rând, Tarkovski - Călăuza, Solaris, Nostalgia şi mai ales Andrei Rubliov. Nichita Mihailkov (şi aici, multe) şi Fellini. Ostrovul de Lungin, Wim Wenders, Werner Herzog şi câteva filme care au fost făcute să sune casele de marcat: La vita e bella, Forest Gump, Închisoarea îngerilor, Invincibilii, etc. Woody Allen - şi aici, câteva remarcabile -, Victor Erice etc.
Indicaţi, vă rugăm, adresele web (site / blog / facebook...) unde sunteţi de găsit.
www.facebook.com/popa.ion/photos_albums
>> Regăsiţi aici fotografiile lui Horea Preja, publicate la LiterNet.