29.03.2014
Doamna Mirela Momanu, de cât timp faceţi fotografie?

Am început să cochetez cu fotografia în anul 2009, dintr-o întâmplare. Pictam deja, ca hobby, iar la şcoala de pictură unde mergeam era planificat şi un curs de fotografie. Cum acesta nu s-a materializat, iar eu mă dotasem deja cu un aparat DSLR, am căutat un curs de începători în ale fotografiei, în Bucureşti. Acest prim curs, care mi-a deschis nu numai ochii dar şi sufletul către fotografie, a fost « RGB Photography ».

Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?

În acest moment, fotografia este doar un hobby drag sufletului meu, întrucât în viaţa de zi cu zi lucrez în domeniul de vânzări, respectiv aprovizionarea cu materii prime a companiilor din industria textilă.




Ce studii aveţi? Sunteţi autodidactă sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?

Aşa cum am menţionat anterior, din dorinţa de a găsi o alternativă pentru expresia artistică, alături de cea din pictură, am început cursuri de fotografie în Bucureşti, în anul 2009. Ca urmare a susţinerii examenului de finalizare a acestor cursuri, am obţinut şi diploma de  fotograf, eliberată de Ministerul Muncii. Etapa de căutare nu s-a oprit aici şi am urmat cursurile propuse de Francisc Mraz şi Gyuri Ilinca, în cadrul Şcolii de Poetică Fotografică, un curs ce a adăugat noi valenţe şi o nouă viziune în domeniul exprimării prin fotografie.

Ce reprezintă fotografia pentru dumneavoastră?

În primul rând, fotografia reprezintă bucurie pentru mine. Plăcerea de a ieşi să caut subiecte interesante de a fi imortalizate, bucuria de a bate străzile şi de a găsi acel moment sau expresie care mă fascinează, de a reuşi să le captez şi, nu în ultimul rând, bucuria de a împărtăşi rezultatele cu cei a căror pasiune este fotografia. Dar cea mai mare satisfacţie este când o persoană, care nu este implicată în acest domeniu artistic, îţi remarcă una din lucrări şi cere detalii sau doreşte să afle povestea din spatele imaginii. În acele momente, simt cu adevărat că, undeva, a fost atinsă o coardă sensibilă a sufletului. Şi, până la urmă, e cel mai important lucru.

Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă.

În acest moment, sunt implicată în multe proiecte fotografice şi de promovare a fotografiei. De circa doi ani, sunt curator şi coordonator de evenimente în cadrul Asociaţiei Bucureştiul meu drag, unde alături de Andrei Bîrsan promovăm fotografi din Bucureşti, şi nu numai, prin cadrul expoziţiilor care au devenit embleme ale asociaţiei. Un al proiect de suflet este promovarea fotografiei de stradă, genul abordat de echipa fondată împreună cu Dan Moruzan şi Cornel Hlupina, respectiv grupul  PhotoTeam . În acest, moment grupul are în componenţă 5 membri, după ce ni s-au alăturat Eli Driu şi Oliver Merce, şi are la activ peste 21 de proiecte şi teme fotografice, prezenţă pe simeze prin expoziţii şi organizare de concursuri de fotografie online.

Aveţi un fotograf român preferat?

Întrucât drumul pe care am ales să îl străbat este cel al fotografiei de stradă, îmi plac consecvenţa şi implicarea în acest domeniu ale lui Vlad Eftenie, pe care îl consider şi un bun prieten, dar şi un lider în domeniul fotografiei de stradă româneşti.

Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier, şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.


Mentionând fotografia de stradă, şi implicit fotografiile lui Vlad Eftenie, una din preferatele mele este cea prezentată în 29.11.2013, o imagine plină de viaţă, emanând un sentiment puternic de vitalitate şi veselie, un cadru cu adevărat candid şi care a suprins în mod direct esenţa bucuriei.

Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?

Am o gândire eclectică şi nu mă cantonez într-un singur loc, stil sau preferinţă artistică. Mereu vreau să descopăr, să aflu, să testez noutăţi. Nu îmi refuz un concert clasic, dar în acelaşi timp sunt atrasă de muzica diverselor popoare. La fel, în literatură şi pictură. Probabil că e dorinţa de a descoperi cât mai multe, ceea ce evident mă îndeamnă şi spre manifestarea fotografică : dorinţa de a descoperi dincolo de ceea ce este evident.

Indicaţi, vă rugăm, adresele web (site / blog / facebook...) unde sunteţi de găsit.

https://www.facebook.com/mirela.momanu.7
http://www.momanu.blogspot.ro/

>> Regăsiţi aici fotografiile Mirelei Momanu, publicate la LiterNet.

0 comentarii

Publicitate

Sus