« Microbul » l-am prins în 2007 când am început, timid, imagini relativ simple, mai mult crâmpeie din natură, dar de abia un an mai târziu am înţeles ce doresc să imortalizez, de fapt: emoţii, trăiri, sentimente... Încerc să surprind esenţa unei fracţiuni de timp, efemere, din afara banalului real şi să transmit privitorului un mesaj despre frumuseţea şi, totodată, complexitatea naturii umane.
Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
În viaţa de zi cu zi, lucrez la o companie specializată în aplicarea pardoselilor din răşini sintetice, deci absolut nicio legatură cu ceea ce îmi ocupă timpul liber. Aşa că poate de aceea văd fotografia ca un mod de exprimare, de comunicare, dar şi de completare a ceea ce sunt eu... Până la urmă, o visătoare...
Ce studii aveţi? Sunteţi autodidactă sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
Să zicem că sunt o autodidactă. Nu am urmat o şcoală de profil şi, cum timpul meu liber este destul de limitat, nu am luat parte nici la cursuri de profil organizate de vreo instituţie, acreditată sau nu... Dar, în schimb, am avut multă ambiţie şi dorintă de a o face pe cont propriu, astfel incât am citit mult, am văzut multe... Sunt o persoană ce nu se teme de provocări şi asta m-a ajutat enorm... Am încercat, am exersat, am perseverat... Am ascultat sfaturile ce mi s-au oferit cu multă generozitate şi am încercat să îmi găsesc un stil personal care să mi se potrivească.
Fotografia este mai mult decât o pasiune. E un domeniu în care am început să mă regăsesc, a venit ca o metodă de autocunoaştere, a venit ca o cale de relaţionare cu cei din jurul meu, mi-a deschis căi de exprimare spre care doar puteam visa...
Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă.
Unul dintre proiectele tare dragi sufletului meu este « The last song », proiect finalizat. Ca la aproape toate seriile mele fotografice, şi "The last song" vine cu un mic text, câteva cuvinte ce le găsesc de ajutor în a transmite starea dorită... I've learnt its notes by heart, I've touched the sound with trembling hands and now I know that this is the last song that will be my first.... (Ultimul cântec... I-am învăţat notele pe de rost, i-am atins sunetul cu mâini tremurânde şi acum ştiu că acesta va fi ultimul meu prim cântec...)
Există, în fiecare dintre noi, o legătură incontestabilă cu muzica...
Câţi dintre noi nu am rămas fermecaţi de o piesă muzicală sau chiar de mai multe...? Pentru câţi dintre noi nu există o melodie care, odată intrată în viaţa noastră, a rămas acolo pentru totdeauna? Iar asta, nu pentru că ar fi cea mai frumoasă din lume, cea mai melodioasă, cea mai bine compusă... ci pentru că acea piesă are o strânsă legătură cu ceea ce am simţit la un moment dat, cu emoţiile pe care le-am trăit când am auzit-o prima dată... cu ceea ce poate ne-am dorit să trăim...
Există cântece pe ale căror note ne îndrăgostim, cântece pe care ne plângem pierderile, cântece pe care ne reamintim: un sentiment, un cuvânt, un loc sau o persoană dragă ... Aceste cântece devin parte din viaţa noastră, ne sunt mereu alături şi, cu fiecare notă, trezesc ceva în noi...
Deşi putem avea multe melodii preferate, fiecare pentru câte un moment cheie din viaţa noastră, cred că există doar una care devine un incontestabil şlagăr al propriei noastre vieţi... Şi, de regulă, are legătură cu dragostea, pentru că ce poate fi mai frumos decât să-ţi exprimi şi să îţi fie exprimate sentimentele printr-o melodie care înseamnă enorm pentru acei doi oameni care o trăiesc cu fiecare părticică din ei...? Şi ce poate fi mai minunat decât să ai cântecul tău, al nostru şi, de fiecare dată cînd îl asculţi, pur şi simplu să simţi... ?
Şi, este atât de frumos, când te gândeşti că aceste cântece apar total neaşteptat, ca o frumoasă surpriză, împachetată într-un portativ muzical... Şi atunci, cum să nu le preţuieşti, să le iubeşti, să le păstrezi mereu aproape, cum să nu le dai un loc special în viaţa ta... ?
The last song este doar modalitatea mea de a omagia cântecul meu, de a transpune prin fotografie sentimentele mele legate de el...
Aveţi un fotograf român preferat?
Nu neapărat... Sunt mulţi fotografi buni la noi, cărora le apreciez munca...
Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
Prea multe imagini bune, mi-e imposibil să aleg una în defavoarea alteia.
Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
Aici e foarte simplu: cărţi bune, muzică bună, imagini/filme bune... Sunt prea multe şi prea diversificate, ca gen, pentru a le enumera...
Completaţi, vă rugăm, adresele web (site / blog / facebook...) unde sunteţi de găsit.
http://stefaniacruceru.blogspot.com/
http://www.fotoblur.com/people/stefaniacruceru
https://www.facebook.com/stefania.cruceru.9
>> Regăsiţi aici fotografiile Ştefaniei Cruceru, publicate la LiterNet.