Nora Agapi: Dacă e să o luăm statistic, am început să fotografiez la 3 ani, în 1977. Tatăl meu, fotograf şi documentarist, a fost cel care mi-a pus primul aparat la dispoziţie. Pot spune însă că primele mele fotografii demne de luat în seamă au fost făcute în 1993.
LiterNet: Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
N.A.: O lungă perioadă de timp a fost activitatea mea principală, dar în ultimii 8 ani m-am dedicat filmelor documentare.
LiterNet: Ce studii aveţi? Sunteţi autodidactă sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
N.A.: Am studiat UNATC, secţia imagine de film.
LiterNet: Ce reprezintă fotografia pentru dumneavoastră?
N.A.: O surpriză permanentă. Mă fascinează lumina, care în fiecare zi mă uimeşte prin frumuseţea ei.
LiterNet: Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă.
N.A.: Am fost mereu atrasă de fotografia documentară, mai mult decât alte genuri ale fotografiei. De-a lungul anilor am călătorit şi am fotografiat diferite proiecte făcute în Africa şi Europa.
LiterNet: Aveţi un fotograf român preferat?
N.A.: Cosmin Bumbuţ.
LiterNet: Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier, şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
N.A.: Mihaela Noroc. Numărul şase. Mi-au plăcut toate fotografiile ei de pe LiterNet, dar am ales numărul şase poate şi dintr-un motiv nostalgic: acum mai bine de douăzeci de ani, când împlineam 16 ani, locuiam la hotelul Uzbekistan...
LiterNet: Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
N.A.: Ca multă altă lume, citesc şi ascult muzica potrivite interesului şi a stării de spirit în care mă aflu. Îmi place să mă uit la filme, să privesc oamenii şi să văd peisaje prin fereastra trenului.
www.nora-agapi.ro
https://www.facebook.com/noraagapi
>> Găsiţi aici fotografiile Norei Agapi publicate la LiterNet.