"Four Pieces for Guitar" (I)" (Toru Takemitsu, 2,92 Mb) "Four Pieces for Guitar" (II) (Toru Takemitsu, 3,23 Mb)
Port cu mine ideea acestui proiect încă din anii studenţiei: fascinat fiind de muzica lui Bach, întâlnirea cu nocturnele lui Britten şi Takemitsu a fost scânteia care a dat naştere acestei "coincidenţe" aparent forţate (alăturarea unor muzici / idiomuri diferite) pe care am păstrat-o în adâncurile subconştientului de-a lungul timpului. Ca orice arhitectură care încearcă să vizeze durabilitatea, cărămizile proiectului meu s-au adăugat în timp, puse cu pasiunea şi migala celui care clădeşte cu sufletul şi mintea laolaltă. Iar dacă la lumina zilei construiam cu bună ştiinţă premisele ce aveau să mă conducă spre idealul către care aspiram, noaptea şi crepusculul orei de dinaintea trezirii împlineau la un alt nivel dorinţa mea: dansurile solare erau completate de paşii nocturni în tăcerea orelor târzii. Două proiecte recente au fost scânteia care a reaprins ideea iniţială: recitalurile intitulate Musica Nocturna şi Musica Poetica şi un stagiu de cercetare post-doctorală (MIDAS) la UNMB. De acolo şi până la această înregistrare inedită pentru şcoala românească de chitară nu a fost decât un pas...
Musica Poetica este un concept specific muzicii germane din secolele XVII-XVIII, influenţată de gândirea lui Martin Luther, al cărei scop este acela de a crea şi a transmite afectele către sufletul şi mintea auditorilor prin intermediul unei arte componistice şi interpretative care are la bază figurile muzicale inspirate din arta retoricii.
Suita pentru lăută în la minor, BWV 995, a fost compusă de Bach la Leipzig în perioada 1727-1731, fiind singura dintre cele 4 suite pentru lăută care are ca sursă principală manuscrisul olograf al compozitorului. Acesta poartă dedicaţia Piéces pour la Luth á Monsieur Schouster par J.S. Bach, fiind o reorchestrare a celei de-a cincea Suite pentru violoncel solo, scrisă de Bach în perioada în care a fost capelmaistru la Köthen (1717-1723). O toccata lentă, cu caracter improvizatoric, urmată de o mişcare rapidă, fugato (Trés Viste), deschid suita, fiind urmate de succesiunea clasică de dansuri (Allemande, Courante, Sarabande, Gigue), cărora li se alătură o pereche de Gavottes.
Suita pentru lăută în mi minor, BWV 996, datată 1710-1717, are ca posibilă destinaţie instrumentală lăuta-clavecin (Lautenwerck), preludiul şi cele 5 dansuri ale acesteia fiind compuse în stil francez. Preludiul, în stilul uverturii franceze a lui Lully, conţine pasaje improvizatorice de virtuozitate, urmate de o secţiune fugato, într-o scriitură strictă. Transcripţia pentru chitară a celor două suite a fost făcută de către interpret.
Toru Takemitsu (1930-1996) şi-a început cariera de compozitor ca membru al unui "grup experimental" ("Jikken Kobo"), alcătuit din poeţi, artişti plastici, regizori, activând într-o ţară, Japonia, devastată de război în căutarea unui sens, al unui nou început. Influenţat la început de Debussy şi Messiaen, păşeşte în anii '60 într-o a doua etapă a creaţiei sale, marcată de serialismul integral; întoarcerea către o muzică mai "simplă", mai directă ca impact emoţional asupra ascultătorului, etapă prin care, de altfel, au trecut toţi marii compozitori din acea vreme, se produce la jumătatea anilor '70. Sursa de inspiraţie a celor patru piese pentru chitară, scrise în 1987 şi dedicate chitaristului englez Julian Bream, este o acuarelă a pictorului elveţian Paul Klee intitulată All in Twilight, evocând momentul trecerii spre crepuscul, a unei lumi ale cărei imagini se estompează la graniţa dintre veghe şi vis. Muzica păstrează ceva din concizia unui haiku, dezvăluind în acelaşi timp o profunzime a semnificaţiilor prin sonorităţile timbrale bogate a căror înţeles îl vom prinde dacă, aşa cum spune Takemitsu, vom păşi printre aceste sunete ca şi cum am face "o plimbare printr-o grădină japoneză".
Nocturnal after John Dowland, op. 70, de Benjamin Britten (1913-1976), dedicată aceluiaşi Julian Bream, este considerată de către specialişti ca fiind una dintre cele mai importante lucrări scrise pentru chitară în secolul XX. Este totodată un punct de cotitură în evoluţia instrumentului, tributar la acea vreme (1963) viziunii neoromantice a lui Andres Segovia: apariţia ei marchează intrarea chitarei în lumea avangardei muzicale europene. Britten declara: "Nocturna conţine imagini care îmi tulbură profund sufletul", legând acest lucru de "cântecul lui Dowland şi semnificaţiile ascunse ale acestuia. Dowland era o persoană care probabil că înţelegea în mod conştient importanţa viselor". "Come, heavy Sleep, the image of true Death" spune cântecul îmbibat de melancolie al celebrului lutist contemporan cu Shakespeare, marcând cufundarea în lumea visului, a somnului, în ultimă instanţă, a morţii. Cele 8 variaţiuni care îl precedă (un joc 'în oglindă' al compozitorului, care expune tema la final) creionează imaginea unui spirit neliniştit, uneori anxios şi tulburat de sunetele nocturne, alteori meditativ, visător, aproape prins în mrejele somnului.
Come, heavy Sleep, the image of true Death,
And close up these my weary weeping eyes,
Whose spring of tears doth stop my vital breath,
And tears my heart with Sorrow's sigh-swoll'n cries.
Come and possess my tired through-worn soul,
That living dies till thou on me be stole.
Biografie Costin Soare
Născut în România în 1978, Costin Soare este unul dintre cei mai activi şi mai implicaţi muzicieni-chitarişti ai generaţiei sale. A susţinut recitaluri solo şi camerale în ţară şi în străinătate; este preşedintele Asociaţiei Culturale Kitharalogos, organizator al "Serilor de chitară".
Pasionat de muzică de cameră, este membru permanent al următoarelor formaţii camerale: flaut-chitară, alături de Ion Bogdan Ştefănescu şi voce-chitară şi lăută, alături de mezzosoprana Claudia Codreanu. Este profesor la Colegiul Naţional de Arte "Dinu Lipatti" şi profesor asociat la Universitatea de Muzică din Bucureşti.
Este absolvent al cursurilor de master ale Royal Scottish Academy of Music and Drama - Glasgow, UK, iar în anul 2008 şi-a finalizat studiile ("teacher training program") la Universitatea de Educaţie (Departamentul de Muzică) din Sapporo, Hokkaido, Japonia (cursuri de dirijat orchestră, analiză-forme muzicale şi orchestraţie), ca bursier al guvernului japonez.
În 2011, obţine titlul de Doctor în Muzică, cu menţiunea "Magna cum laudae", pentru teza de doctorat intitulată "Sonata pentru chitară în perioada 1920-1950 - Generaţia neoromantică"; în perioada martie 2012 - februarie 2013 este cercetător bursier post-doctoral "MIDAS" al UNMB, lucrând la o nouă ediţie a celor "4 suite pentru lăută" (transcripţia pentru chitară) de Johann Sebastian Bach.
Îşi construieşte proiectele muzicale în jurul anumitor idei / concepte; amintim aici câteva dintre acestea: "O voce. O lăută. O chitară.", "Das Veilchen", "Noces en los Jardines de Espana" (împreună cu mezzosoprana Claudia Codreanu); "In memoriam Toru Takemitsu", "Italienesc 100%" (alături de flautistul Ion Bogdan Ştefănescu); "Soledades y Encuentros" (alături de violonistul Alexandru Gavrilovici); turneul de recitaluri şi conferinţe "Nocturne şi dansuri". A participat ca muzician şi regizor secund la spectacolul Platero y Yo, regizat de Petru Maier Bianu, după lucrarea cu acelaşi nume de Mario Castelnuovo-Tedesco, pe versuri de Juan Ramon Jimenez.
