Nu mai ştiu, mi se pare că dintotdeauna. Parcă prin liceu am primit un vechi aparat Zorki de la bunicul meu cu care am făcut fotografii pe film alb-negru, până s-a stricat şi-l mai ţin şi acum pe un raft drept "bibelou", apoi am avut aparat compact, am trecut la digital bridge şi în final în 2009 la un DSLR, şi poate că de atunci am luat fotografia mai "în serios". Pare ciudat, că mulţi ani m-am întrebat şi am tot căutat... hai să-i zic care e "vocaţia" mea. Ca în acea poveste, în care omul caută o comoară prin toată lumea ca în final să o descopere chiar în curtea sa, aşa a fost şi pentru mine cu fotografia. Era acolo dintotdeauna. Fotografia şi scrisul. Şi altele poate, care urmează a mai fi descoperite...
Fotografia este activitatea dumneavoastră profesională principală? Dacă nu, care este aceasta?
Am avut până acum multe joburi diferite în vreo patru ţări, am lucrat în administraţia publică, în customer support, în IT, în ONG-uri, în traduceri, în instituţiile UE, într-o librărie, în baruri, am făcut voluntariat şi pentru scurt timp am distribuit şi pliante în cutiile poştale, însă fotografia a fost activitatea care m-a însoţit în mod constant de-a lungul anilor, aşa că aş putea spune, deşi mulţi ani am ignorat asta, că ea e activitatea mea principală. Am încercat acum câţiva ani să trăiesc din fotografie, însă mi se părea că e o presiune prea mare de a face bani din ce îmi place să fac. Şi nu e pentru toată lumea să fie freelancer. Dar poate o să mai încerc:) În prezent lucrez la un proiect de promovare a turismului în Banat, care presupune să fac şi fotografii.
Ce studii aveţi? Sunteţi autodidact sau aveţi o pregătire specifică în fotografie?
Am studiat ştiinţe economice şi studii europene. Nu prea mi-au plăcut, dar au avut şi aceste studii rolul lor. Iar în domeniul fotografiei, am făcut un curs la Casa Studenţilor din Timişoara în urmă cu mulţi ani, iar apoi mai recent un curs de educaţie la distanţă la New York Institute of Photography. Şi bineînţeles, am citit şi citesc articole de pe diverse site-uri pe teme de fotografie, particip la workshopuri foto din când în când.
Ce reprezintă fotografia pentru dumneavoastră?
Pentru mine fotografia este un dar, cred că este printre talanţii pe care i-am primit eu şi pe care încerc să-i folosesc şi să-i înmulţesc şi spre folosul altora. Văd fotografia ca pe un instrument, nu un scop în sine. De atâtea ori m-am gândit eu că merg să fac fotografii vezi bine, dar am descoperit altceva, despre mine, despre lumea din jur, am învăţat ceva, am fost profund mişcată şi schimbată. Ce să mai spun, e un mod de expresie, un mod de a vedea şi de a fi atentă la lumea din jurul meu, este un mod de conexiune, de a transmite şi celorlalţi o invitaţie la a privi, să vedem cât de frumoasă este lumea, chiar şi lumea din imediata noastră apropiere, pe lângă care trecem grăbiţi, chiar şi atunci când nu pare prea frumoasă. Cel mai mult îmi place să fotografiez natura, poate şi pentru că acolo îmi place cel mai mult să fiu şi când sunt fără aparat.
Povestiţi-ne despre un proiect fotografic al dumneavoastră, finalizat, în lucru sau în perspectivă
Primul proiect fotografic pe care l-am conceput aşa, conştient, a fost "Cititorii". Probabil că acest proiect a pornit din dragostea mea pentru cărţi, dar şi de a vorbi cu oamenii despre cărţi, iar aceasta s-a împletit cu fotografia. A fost şi un mic experiment social. Era prima dată când încercam să abordez şi să fotografiez oameni necunoscuţi, în spaţii publice; voiam să îmi înfrunt o frică, să trec de nişte bariere sociale dar şi interioare. Totodată, cred că sunt atâtea poveşti chiar în mediul nostru apropiat şi aşa-zis cunoscut, care merită să fie fotografiate şi spuse. Nu cred că trebuie să căutăm senzaţionalul, să mergem la capătul pământului sau în comunităţi exotice sau marginalizate pentru a găsi subiecte de fotografiat. În 2014 am realizat o expoziţie cu acest proiect.
Un alt proiect pe care l-am început de vreo doi ani este 35 Ways of seeing myself. Este un proiect foarte personal, prin care am dorit să exprim vizual diverse ipostaze care mă reprezintă. Sau aş putea spune că este un jurnal în imagini al unei călătorii interioare (dacă nu sună prea pompos). De ce 35? Pentru că am început proiectul la 35 de ani, când am trecut prin mari transformări interioare, şi implicit exterioare, de fapt a fost un proces care a început în urmă cu câţiva ani şi s-a cristalizat în anii următori. Iar cum fotografia a fost întotdeauna pentru mine un instrument de explorare şi exprimare, de conexiune (cu interiorul meu şi cu ceilalţi), am încercat să folosesc acest instrument şi acum pentru a înţelege acest proces mai bine şi a împărtăşi descoperirile mele. Nu am terminat încă acest proiect, dar mai am idei pe care vreau să le transpun în imagini, şi pe lângă aceasta şi scriu articole care însoţesc fotografiile. Un vis ar fi să adun fotografiile şi scrierile din acest proiect într-o carte. Dar mai văd eu ce va ieşi de aici:)
Mai am şi alte proiecte mai mici, am mai povestit despre ele pe site-ul meu. Iar proiecte viitoare... sunt multe idei, dar neconcretizate. Mă atrag oamenii şi poveştile lor, aşa că mi-ar plăcea să fac un proiect despre oamenii din Timişoara, oraşul în care locuiesc, dar încă nu am găsit ideea centrală.
Aveţi un fotograf român preferat?
Îmi plac foarte mult fotografiile lui Dorin Bofan, care fotografiază mai mult natura. Este un fotograf tânăr, cu multă sensibilitate, simplitate, entuziasm şi dragoste de viaţă, care se reflectă în fotografiile, proiectele şi scrierile lui. O permanentă sursă de inspiraţie pentru mine.
Vă rugăm să alegeţi o fotografie pe care o apreciaţi în mod deosebit, aparţinând unui alt fotograf care a participat la aceeaşi serie de fotografii publicate în Atelier, şi spuneţi-ne de ce aţi ales această fotografie.
E greu să aleg, mi-au plăcut multe fotografii din rubrică, dar până la urmă am ales-o pe cea a lui Horea Preja. Această fotografie, cel puţin aşa cum o văd eu, are ceva ce îmi place să văd în fotografii (dar şi în viaţă): simplitatea, normalitatea, curăţia, acel aer de "viaţa aşa cum e", micile întâmplări şi gesturi care spun poveşti despre acele momente obişnuite, care pot trece neobservate într-o zi, dar care relevă cel mai mult umanitatea noastră.
Ce vă place să citiţi, să ascultaţi, să vedeţi?
Îmi place foarte mult să citesc. Cred că autorul meu preferat este Hesse şi cartea sa Siddharta, dar şi alte cărţi şi povestiri
Mă găsiţi la: www.claudiatanasescu.com // www.facebook.com/PhotoClau