Pe vremea aceea se spunea că "artiştii mor de foame", aşa că nimeni nu m-a încurajat să merg pe o traiectorie artistică. Am terminat o facultate tehnică, am lucrat în vânzări, iar cu banii obţinuţi mi-am achiziţionat prima cameră foto, materiale pentru pictură, maşini de tăiat, de lipit, de frezat.
La început a fost, bineînţeles, o joacă. Foloseam aparatul foto în diverse moduri incercând să combin arta fotografică cu arta plastică. Apartamentul a devenit propriul spaţiu de expoziţie, iar prietenii, publicul care m-a încurajat să merg mai departe. Profesia ne alege pe unii dintre noi. Dacă ai un hobby care să te ţina treaz nopţile, să te stoarcă de energie şi să te încarce în acelaşi timp, înseamnă că asta e! Cu un pic de noroc vin şi recompensele financiare şi hobby-ul devine profesie.
Pe calea fotografiei profesioniste am pornit la îndemnarea unui prieten jurnalist care m-a solicitat pentru pictoriale la una din cele mai vândute reviste din România. După asta au urmat şi altele, recomăndarile veneau de peste tot pe unde lucram.
Am ţinut şi moderez în continuare seminarii, workshopuri şi ateliere de fotografie, dintre care unul foarte drag mie pentru copiii din Jilava, am predat imagine în cadrul Şcolii Postliceale de Arte Teatrale şi Cinematografice, am lucrat ca fotograf de platou pentru câteva lungmetraje şi scurtmetraje, am avut colaborari cu marii producători de aparatură foto, am jurizat câteva concursuri de fotografie.
În 2014, împreună cu trei prieteni cineaşti, am pus bazele unei case de producţie de film: www.dashfilm.ro. Am derulat câteva proiecte în zona comercială, reclame, videoclipuri, film documentar, scurtmetraje şi sperăm cât de curând un lungmetraj. În concluzie, doar prin imagine pot exprima ce simt. Îmi doresc ca ceea ce fac să miste, să pună pe gânduri, să dea o anumită stare, să te faca să mai stai un pic înainte de a merge mai departe.