Actualitate
Evenimentele culturale de amploare, lovite de meteodependenţă. Toată lumea e de acord: Iaşul are nevoie repede de un mall cultural
de Cătălin Hopulele
După ce Iaşul s-a împleticit în drumul spre obţinerea titlului de Capitală Europeană a Culturii, un titlu care ar fi generat o finanţare substanţială (pe proiecte sau investiţii directe), capitala Moldovei caută să îşi regăsească echilibrul. Iar în ceea ce priveşte investiţiile viitoare, în infrastructură în principal, deşi cu un buget infinit mai subţire, reprezentanţii mediului cultural ieşean spun că acestea trebuie gândite în funcţie de nevoi şi nu de preferinţe. Iar unul dintre cele mai mari minusuri în dezvoltarea unui oraş atractiv din punct de vedere cultural este lipsa unei săli mari de spectacole, în care să încapă între o mie şi trei mii de oameni. O sală în care să se poată organiza manifestări pe atât de grandioase pe cât le văd organizatorii lor şi pe atât de atractive pentru publicul din toată ţara precum le doresc finanţatorii. O sală care să fie casă Filarmonicii - una dintre cele mai active instituţii culturale ieşene şi una dintre cele mai vitregite -, dar şi o sală în care să poată intra, ca la ele acasă, Teatrul, Opera sau marii artişti ai lumii, care ocolesc momentan Iaşul, fiindcă orice concert organizat riscă "să pice" dacă vremea se dovedeşte capricioasă.
Citiţi întregul articol...
Scriitorul Cristian Teodorescu în dialog cu liceenii ieşeni: "Unul dintre lucrurile plăcute ale prozei este să ştii diverse lucruri despre personaj, dar să nu ştii chiar totul"
de Andra Petrariu
"Dacă l-aţi întâlni faţă în faţă pe Câine, vi s-ar părea un tip simpatic sau v-ar enerva?", a fost întrebat scriitorul Cristian Teodorescu, în cadrul întâlnirii pe care a avut-o cu liceenii ieşeni, joi, 17 martie, la Galeriile "Pod-Pogor" ale Muzeului Naţional al Literaturii Romane. "Şi una, şi alta", a răspuns acesta. "Are şi părţi prin care mi-ar fi simpatic, dar şi părţi care m-ar călca pe nervi. Dom\'le, deşi nu e chiar ticălos, atunci când ai de-a face cu ticăloşii, ceva-ceva din tigaia în care fierb ăştia pică şi peste tine - stropii, ca să zic aşa; nu capeţi chiar izul celor care fierb în tigaia aia cu ulei rânced, dar începi să puţi şi tu."
Citiţi întregul articol...
Gaspar Noé: "Love nu e un film porno, ci unul senzual"
de Iulia Blaga
Când l-am intervievat pe Gaspar Noé anul trecut la Cannes, după premiera mondială a lui Love, ţin minte că mai mult jurnaliştii decât jurnalistele erau (cel puţin aparent) entuziasmaţi de film. Una dintre ziariste l-a întrebat destul de înţepat pe argentinian dacă a avut psiholog pe platou. ("Nu, n-am avut psiholog. De ce aş fi avut nevoie de el?") Bărbaţii, în schimb, au fost vorbăreţi şi cumva euforici.
Citiţi întregul articol...
Carte
Când trecutul îţi telefonează insistent
de Eli Bădică
În ultimii aproape doi ani, l-am citit pe Modiano consecvent, ajungând să consum peste zece romane de-ale sale. De fiecare dată, mă întorc la cărţile lui ca la volumele unui prieten din alte timpuri, ştiu de ce-l citesc şi pentru ce îl caut. De pildă, întotdeauna mă duc spre romanele lui pentru atmosfera fără egal, melancolia şi misterele tulburătoare, pânza fină înţesată de amintiri şi uitarea, neapărat uitarea, urmată de fragmentare regăsiri, pentru Parisul difuz, fermecător, labirintic, impresionist, pe alocuri suprarealist, pentru personajele eliptice care îşi căuta, într-un fel sau altul, perseverente, identitatea. Sigur, continuu să-i parcurg ficţiunile pentru că ele au o doză considerabilă de imprevizibil, de fiecare dată mă (sur)prinde.
Citiţi întregul articol...
Opinii:
Culegătorul de harfe
O carte care să nu placă tuturor
de Andrei Crăciun
Viaţa ficţiunii după o revoluţie (Polirom, 2016) este tot ce s-a dat mai puternic recent în literatura română, în termenii concreţi ai unei cărţi scrise inteligent. Radu Cosaşu publică acum, la (aproape) optzeci şi şase de ani, o carte pe care o semnează atât cu numele său din buletin (Radu Cosaşu), cât şi cu primul său nume (Oscar Rohrlich). Sunt puţini oameni cărora le este îngăduit, pe aceeaşi copertă, o dublă semnătură. Radu Cosaşu este printre aceştia.
Citiţi întregul articol...
Întâmplări şi personaje
Corul şi presa
de Florin Lăzărescu
Când să coboare din maşină, redactorul-şef văzu că intrarea în sediul ziarului fusese ocupată iarăşi de cor. Peste drum, mulţimea era adunată la spectacol. Corul dăduse cu o lună în urmă un comunicat prin care anunţa succesul repurtat într-un turneu din SUA. Unul dintre redactorii ziarului aflase că turneul n-a fost decât un bluf: coriştii cântaseră prin bisericile româneşti din SUA pe banii unor comunităţi de emigranţi de acolo. Prin urmare, a scris un articol usturător căruia însuşi Cristi îi dăduse titlul şi îl plasase pe pagina întâi: "Corul a fost în SUA la întins mâna". Reacţia conducerii corului a fost pe măsură: au dat ziarul în judecată, cerând daune morale de o mie de euro pentru fiecare membru al corului în parte şi de două mii pentru dirijor. Plus proteste în faţa redacţiei.
Citiţi întregul articol...
Românii e deştepţi
Dintotdeauna şi mereu
de Radu Pavel Gheo
La noi se mai rostesc încă discursuri despre dezvoltarea economică a României, despre ridicarea nivelului de trăi, despre europenizarea ţării. Odinioară, adică acum vreo douăzeci de ani, le auzeam şi le propagam şi eu cu entuziasm, convins că da, desigur, de-acum înainte putem şi noi propăşi, că şi noi, românii, putem, că şi tărişoara noastră o să se occidentalizeze, europenizeze, modernizeze, şi că tot românul o să prospere.
Citiţi întregul articol...
Vagonul cu vorbe
Ruptura
de Florin Gheţău
Ne îndreptăm către o zonă periculoasă în evoluţia societăţii româneşti. Posibil ca puterea şi banii, dar mai ales lipsa acestora în anii grei ai crizei să fi întunecat atât de tare minţile, încât nu mai există principii, nu mai există respect şi nici reguli care să fie respectate. În schimb, avem mai puţină construcţie, dar tot mai multă ură, încrâncenare şi negare cam peste tot în spaţiul public.
Citiţi întregul articol...
Rockin' by myself
Scooteria
de Dumitru Ungureanu
În domeniul muzicii rock, anii 1990 par debaraua încercărilor chinuite de revigorare a tipului de cântat cu voce, două sau trei chitare şi-o tobă. Numită când grunge, când alternativ, şi susţinută financiar intens, mişcarea traduce, aş zice, strădania industriei muzicale de-a se opune libertăţii abia întrezărite, pe care o etalau tastatura şi butoanele procesoarelor inteligente de sunet, controlate fie prin soft, pe computer, fie direct hardware.
Citiţi întregul articol...
Scrisoare pentru melomani
Discul lunii: Vilde Frang, Concertele pentru vioară de Britten şi Korngold "fără o doză exagerată de zahăr şi frişcă"
de Victor Eskenasy
Violonistă norvegiană, Vilde Frang are, pe lângă darul artistic, şi pe cel al cuvântului şi, nu o dată, răspunsurile ei la diverse interviuri ies din obişnuită limbă, mai mult sau mai puţin standard, utilizată de mulţi artişti, colorându-i spusele. "Eu sunt făcută 98% din muzică, exact cum castraveţii sunt compuşi 98% din apă", explica ea într-un interviu acum câţiva ani, în care evoca şi felul în care un concert, cel de Sibelius în speţă, se dezvolta în interiorul ei odată cu ea: "Este un proces comparabil ascensiunii pe un munte, urcându-te pe el şi apoi devenind muntele însuşi". Pe cel mai recent CD al lui Vilde Frang, apărut sub eticheta casei Warner, violonista alătură şi cântă concertele lui Erich Korngold şi Benjamin Britten. Şi o face cu o uşurinţă şi o naturaleţe ce au stârnit unanim admiraţie...
Citiţi întregul articol...
Datul în spectacol
Platforma de Teatru Politic 2015
de Oltiţa Cîntec
Rezultat direct al finanţării printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Lichtenstein şi Guvernul României, Platforma de Teatru Politic 2015 este "un proiect teatral şi educaţional care îşi propune să arhiveze, să documenteze şi să dezbată, prin intermediul unor spectacole de teatru şi ateliere, istorii marginalizate şi ignorate adesea de sisteme care îşi produc propriile naraţiuni de legitimare, pentru a-şi justifica pactul cu «istoria convenabilă»", cum zice clar manifestul grupării.
Citiţi întregul articol...
De veghe în lanul de cultură
De ce ţigările vor fi noul porno
de Mădălina Cocea
Trăim deja, de câteva zile bune, într-o ţară fără fumuri. Este un moment bun pentru a-i felicita pe cei care au scăpat cu prieteniile, amorurile şi căsătoriile neciobite de marele război dintre fumători şi nefumători. Reverenţe faţă de nefumătorii care au fost numiţi "răi", "discriminatori", "trădători", "încuiaţi", "tirani" şi au rămas prieteni cu nefumătorii. Aplauze fumătorilor cărora, în focul bătăliei, li s-au lipit etichete de "inconştient", "sinucigaş", "criminal" şi nu şi-au părăsit partenerii. Am supravieţuit cu toţii. Ca să ne împăcăm, propun să medităm împreună asupra următorului aspect: în curând, filmele în care apar ţigări vor putea fi văzute "doar cu acordul părinţilor".
Citiţi întregul articol...
Idei pe contrasens
Câte ceva despre uniunile de creaţie şi de ce le subvenţionăm existenţa
de George Onofrei
În urmă cu ceva ani, am scris mai multe articole despre ideea pe care un preşedinte al Uniunilor Artiştilor Plastici din România o avusese - aceea de a reglementa activitatea pictorilor, sculptorilor etc. într-un mod foarte asemănător cu al arhitecţilor ori notarilor. Domnul în cauză susţinea - nici mai mult, nici mai puţin - ca UAP-ul să aibă dreptul de a retrage artiştilor "dreptul de semnătură", în cazul în care s-ar fi înregistrat abateri disciplinare în breaslă. În subtext, problema o constituiau lucrările destinate spaţiului public finanţate de la bugetele locale sau centrale - cine să aibă dreptul să participe la licitaţii.
Citiţi întregul articol...
Fast food
Film
Fiul lui Saul
de Iulia Blaga
"Nu putem recrea oroarea, nu putem decât să o sugerăm", spunea într-un interviu László Nemes, al cărui lungmetraj de debut, Fiul lui Saul, a ajuns pe ecranele româneşti şi germane în aceeaşi săptămână (la ceva vreme după alte teritorii), între timp aruncându-şi buzduganul: Grand Prix du Jury la Cannes şi alte multe premii din mai 2015 până în ianuarie 2016, când a adus Ungariei primul Glob de Aur, iar în martie al doilea Oscar (după Mefisto, de István Szabó).
Citiţi întregul articol...
Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
Jos labele de pe frigider!
de Bobi
Da, am văzut şi eu ştirea asta de mare scandal, cum că nu mai puţin de 24 de femei din satul ialomiţean Valea Măcrişului s-au declarat caftite de domnii soţi pentru a beneficia de o oarecare sumă de bani din partea mamei Europă, parale din care şi-au cumpărat maşini de spălat, frigidere, aragaze, uşi la dormitor sau televizoare. Că cică e fraudă şi că în mod normal cu banii ăia fetele trebuiau să înceapă o nouă viaţă, departe de consorţii violenţi. Cu şase mii de lei.
Citiţi întregul articol...
Avanpremieră:
Sam van Schaik - O istorie a Tibetului
La finalul secolului al XIX-lea, India britanică era foarte diferită faţă de cum fusese în zilele lui Warren Hastings şi George Bogle. Negustorii gentlemeni din secolul al XVIII-lea fuseseră înlocuiţi de birocraţii din administraţia de stat ai secolului al XIX-lea. India nu mai era doar o sursă de venit pentru Compania Indiilor de Est - era bijuteria coroanei Imperiului Britanic. Desigur, guvernarea britanică a Indiei viza tot profitul, dar acest fapt era ascuns în spatele unor ceremonii pompoase ale stăpânirii coloniale şi în spatele retoricii autojustificative a imperialismului britanic. Credinţa că guvernarea britanică avea ca scop binele "băştinaşilor" le fusese insuflată tinerilor care fuseseră trimişi să administreze India britanică. [...]
Citiţi întregul articol...
Internaţional:
Keith Emerson, ultima notă
de Dragoş Cojocaru
A fost clipa în care degetul a părăsit clapa şi a apăsat pe trăgaci. O ultimă notă, tragică, a unei cariere pline de note. Ne-am obişnuit, în ultimele luni, ca legendele să ne părăsească. Vârsta, boala sau povara propriilor excese fiind de vină. Să spui că o astfel de legendă a murit la 70 de ani este, până la un punct, de înţeles - legendele sunt oameni.
Citiţi întregul articol...
Jimi Hendrix, chitarist la ELP? Cum ar fi sunat?
de Dragoş Cojocaru
Chiar înainte să moară, în 1971, Jimi Hendrix se gândea să cânte împreună cu Emerson, Lake şi Palmer. Este una dintre legendele rockului, o legendă destul de adevărată, care îi face pe fani să se întrebe: "Oare cum ar fi fost?".
Citiţi întregul articol...
Indiana Jones se întoarce. La ce trebuie să ne aşteptăm
de Dragoş Cojocaru
Nu a fost tocmai o surpriză când, marţi, 15 martie, directorul studiourilor Disney, Alan Horn, a anunţat că Steven Spielberg va face din nou echipă cu Harrison Ford pentru un al cincilea episod al aventurilor arheologului Indiana Jones.
Citiţi întregul articol...
Prea surd pentru AC/DC
de Dragoş Cojocaru
Mastodontul hard rock a primit o lovitură uriaşă atunci când medicii i-au interzis vocalistului Brian Johnson să mai concerteze (fiindcă riscă să îşi piardă definitiv auzul).
Citiţi întregul articol...
Tintin, superstarul licitaţiilor
de Dragoş Cojocaru
O planşă dublă din albumul Le Sceptre d\'Ottokar al seriei Tintin, semnată de autorul Hergé, a fost vândută la licitaţie, la Paris, pentru uluitoarea sumă de 809.000 de euro. E o sumă "ceva" mai mică decât se aşteptau organizatorii, care estimaseră iniţial planşa undeva între 900.000 şi 1,2 milioane de euro.
Citiţi întregul articol...