Editorial
Mircea Martin: Imaginea de ţară
"Nu vi se pare că, privită de aproape, România pare când o ţară nelocuită, părăsită, când una ocupată de duşmani şi devastată? Ce brand avantajos şi credibil s-ar putea inventa pentru România?
Scriu aceste rânduri nu pentru că m-aş fi săturat de România - pentru mine, România este insaţiabilă. Vreau, totuşi, să sper că, fie şi pornind de la imaginea pe care o răsfrânge în afară, ne vom îngrijora şi îngriji mai mult de soarta ei, de acea parte din soarta ei care se decide la Bucureşti şi de care ar trebui să începem să înţelegem, măcar acum, că răspundem cu toţii."
Citiţi întregul articol...
 Conferinţele "Cuvântul": "Don Quijote şi quijotismul ca embleme ale spiritului european".
Conferenţiari: Octavian Paler, Ioana Zlotescu, Cornel Mihai Ionescu, Andrei Ionescu
Octavian Paler: "V-aş reţine atenţia cu trei întrebări:
1. Don Quijote e, oare, nebun, un "nebun patentat", cum l-a caracterizat Ortega y Gasset, sau, dimpotrivă, judecă perfect logic?
2. Ce-ar face don Quijote în lumea de azi?
3. Şi ultima întrebare, impusă de ţara în care trăim: Don Quijote putea fi român?
Ideea mea despre donquijotism e că nimic nu scuză mediocritatea iluziilor. Şi, oare, nu asta e lecţia lui don Quijote, că important e să crezi în ceva până la capăt?"
Citiţi întregul articol...
 Suplimentul "Un Brand numit România"
Mircea Daneliuc: Sârma şi cheia de paişpe
"Desigur. Brand-ul se găseşte, prioritar, în America. Tot aici există voci care te asigură că România ar fi regina Greciei. În Europa, e mai superficial cunoscută ca ţară, mai mult ca popor. Sub acest din urmă aspect, şi-a consolidat o reputaţie durabilă pentru câteva sute de ani, răgaz în care e de presupus că, în mod natural, vor dispărea cardurile bancare şi obiceiul silnic de a culege căpşuna cu mâna. Manualitatea fiind un reper al originalităţii ca şi democraţia. Căci prin ce se deosebeşte, de fapt, de ceilalţi, printre care se grăbeşte a da buzna atât de fragedă, atât de nurlie şi atât de surprinzătoare în delicata ei inocenţă? "Neamţul, când îşi saltă capota, ce zice? Zice: «Adu-mi o cheie de paişpe». Eu: «Dă o sârmă...» S-a supărat cineva?"
Citiţi întregul articol...
Radu Paraschivescu: Pasiunea autotorpilării inconştiente
"Nu ştiu dacă am destulă empatie ca să mă aşez în pantofii unui economist din Rotterdam sau ai unui fermier din Midwest, dar încerc. Pot să presupun că ochii străinului ne privesc în continuare – cu unele diferenţe, nu toate onorante – ca pe locuitorii exotici ai unui spaţiu misterios. Ce-i drept, nici nu ne-am străduit să sfâşiem vălul cu care ne-am lăsat acoperiţi. Avem, ca şi acum zece-cincisprezece ani, un ce extravagant, un gust greu clasabil, o aromă nedumeritoare, un contur incert. Ba chiar ne place să ne recomandăm prin formule care întreţin ambiguitatea. Dacă nu suntem eterni şi fascinanţi, suntem simply surprising."
Citiţi întregul articol...