Se întâmplă uneori să nu îmi pot ține valurile în frâu. E de ajuns să arunci o pietricică și din cercurile acelea concentrice, cât ai clipi, se dezlănțuie furtuna. Mi se îneacă corăbiile, sirenele amuțesc, Ulise rătăcește, pescărușii; despre ce vorbeam? Furtuna, da. Furtuna, de fapt, nu se oprește niciodată. Ea doar se mută în adâncuri și forfotește acolo. Toți spun că ar trebui să fac ceva, că nu e în regulă să mi se întâmple una ca asta. Eu nu vreau să mă vindec de furtună, îi ador culorile.
