Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Muzică  Sageata  Muzica în mp3

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Anger as a Gift: Get a Life / What I Am


Urma

04.05.2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Ascultaţi în interpretarea formaţiei Urma, de pe albumul Anger as a Gift piesele:

  "Get a Life" (2,97 Mb)
  "What I Am" (3,19 Mb)




 Nomad Rhymes la LiterNet

Ascultaţi două piese de pe Nomad Rhymes primul album Urma şi citiţi istoria trupei aici

 Despre Anger as a Gift...

"14 piese noi, axate pe acelaşi stil acustic ales în 2003, un invitat surpriză care ne-a onorat cu prezenţa sa pe acest nou material, din când în când viori, flaut şi aceeaşi intenţie de a parcurge itinerariul nostru muzical fără compromisuri. Şi într-un moment în care verticalitatea e enunţată de mulţi posesori de linii curbe, noi am hrănit-o cu atenţie. Cu atenţia pentru detaliu. Asta este ceea ce oferim noi în concerte. Pentru cei care încă mai cred în lucruri născute, nu făcute. Acest album reflectă cu acurateţe intenţia conţinutului muzical al URMEI, prezent de altfel şi pe Nomad Rhymes. Într-o lume aparent defectă se pot încă manufactura lucruri frumoase. Iar furia cauzată de lipsa de normalitate existentă în jur poate constitui ingredientul major al unui lucru bun. Care nu critică, ci schimbă. Prin exemplu. Ca alternativă. Singura schimbare majoră sesizată de noi vis-à-vis de primul material, e aceea că în timpul lucrului la Nomad Rhymes nici unul dintre noi nu bănuia ce efecte va avea muzica noastră în exterior. Acum ştim, şi senzaţia de ecou s-a transformat în ceea ce poate defini un dialog firesc între un grup de muzicieni şi publicul său.

Anger as a Gift nu e în nici un caz un album care denunţă şi indică direcţii, conţinutul oferit sub acest titlu şi reprezentat de catapultele orientate sugestiv către Casa Poporului, fiind cu totul apolitic. La urma URMEI, ideea albumului s-a născut din trista realitate contemporană, lipsită de echilibru, unde numărul mare de subiecte inutile şi lipsite de formă prinde rădăcini adânci în vecinătatea unei elite furibunde care observă şi denunţă prezenţa lor cu un tropot infernal şi totuşi, doar un grup restrâns de suflete dă naştere în tăcere unor imagini fireşti menite să repare lipsa de alegere." (Mani Gutău, vocalul trupei URMA)

- Conţine 14 piese care au fost înregistrate în studioul Glas Transilvan din Cluj
- Vali Răcila "Sir Blues" este prezent ca special guest al acestui nou material
- Textele sunt în limba engleză, ca şi pe primul album
- Lansat prin concert extraordinar pe 1 octombrie 2005, La Motoare

 Dilema veche despre Anger as a Gift...

Trebuie să ne punem de acord: într-un univers muzical bramburit în care lucrurile mai de soi obişnuiesc să dispară fără urmă, în care compromisul şi autosuficienţa trec în ochii lumii drept acte de bravură sau rezistenţă eroică, în care orice tentativă de a fi diferit se pedepseşte cu ani grei de detenţie într-una din acele cămăruţe ticsite de pînze de păianjeni şi de uitare, consecvenţa aduce îngrijorător de mult cu simptomele unei revoluţii. S-ar putea ca mecanismul acestui univers (localizat, pe cît se pare, în spaţiul carpato-dunăreano-pontic) să dea semne de oboseală, de slăbire a vigilenţei şi, ceea ce ar fi cu adevărat grav, de infestare cu virusul insidios şi letal al normalităţii. E foarte probabil ca acest diagnostic să vină prea tîrziu, iar zilele de aur ale unei dulci şi perpetue lălăieli să se afle în primejdie.

Urma (Dominic Csergö, Sorin Erhan, Dan Byron, Mani Gutău şi, mai nou, Felix Moldovan) au apărut cu cel de-al doilea album. Şi, dacă există un indiciu sigur cum că pe Anger as a Gift s-ar tranzacţiona (depozita, ascunde) doze uriaşe din acel virus turbulent şi contaminant gata să pîngărească (priviţi, vă rog, coperta) stabilimentul respectabil al Casei Poporului, nu e nevoie decît să le ascultaţi muzica. În primul şi în primul rînd, veţi fi şocaţi să auziţi că insolenţa aceea acustică (dichisită de flaut şi, din cînd în cînd, viori) prezentă şi pe primul album, Nomad Rhymes, nu s-a clintit din structura de rezistenţă a trupei, ba chiar mai mult, a fost pigmentată de apariţia nonşalantă şi inconfundabilă a chitării şi muzicuţei lui Vali Răcilă. Şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, infuziile de jazz, blues şi chiar funk nu fac decît să păstreze rock-ul într-o stare pură, dincolo de orice acuzaţie de experiment gratuit sau influenţă datată, într-o lojă privilegiată şi atipică (poate chiar alternativă şi grunge, dacă n-ar juca după cu totul alte reguli) în care forţa şi explozia se îngemănează (numai ele ştiu cum) cu cea mai simplă şi emoţionantă delicateţe. N-are rost să bat apa în piuă despre acele elemente potrivnice oricărui sistem totalitar, promovate cu îndărătnicie şi exces de zel de băieţii de la Urma. E suficient să menţionez că orice muzică ce te poartă cu gîndul spre zone inaccesibile, apolitice şi vindecătoare (ar putea fi vorba, de ce nu, de nostalgii, melancolii, sentimente împăciuitoare sau inadecvări reprobabile la zgomotul şi furia acestei lumi) poartă în ea germenii vicioşi şi duşmănoşi ai luptei de clasă.

Există însă un delict şi mai grav de care Anger as a Gift se face vinovat: lipsa surprizei. Nu văd să se fi inventat vreo altă dovadă mai puternică privind şubrezirea unui univers, decît aceea de a recepta un lucru cu totul şi cu totul atipic ca pe ceva de la sine înţeles şi, mai presus de toate, aşteptat. De-abia acum, cînd uimirea de a descoperi Nomad Rhymes ca pe un fenomen neidentificat de felul OZN-urilor (sau, în funcţie de caz ori de persoane, de a-l pipăi şi a urla: este!) a fost înlocuită de certitudinea care se numeşte Anger as a Gift, s-a făcut timpul să te dedai plăcerii sigure şi tihnite a drumului ştiut: ciudăţenia protestatară a fost asimilată şi, fără să se conformeze în vreun fel obiceiurilor, a devenit alternativa firească a unui univers bolnăvicios. Fără ajutorul unei case de discuri cum e Macondo (la care au mai apărut şi alte bizarerii binefăcătoare cum ar fi Kumm sau Nightlosers), procesul acesta de a avea, pur şi simplu, de unde alege (unii îl numesc democraţie) ar fi fost, mai mult ca sigur, încetinit. Îmi fac o datorie de onoare din a saluta sabotorii şi a scrie mîndru şi neînfricat: va urma.

(Matei FLORIAN, Dilema veche, 7-13 octombrie 2005)

Mai multe detalii despre URMA puteţi afla accesând pagina web a formaţiei, realizată de Heliograph, grija şi respectul acestora pentru detaliu înscriind acest site, ca şi grafica albumelor, în ceea ce s-ar putea numi "filosofia de viaţă" a celor cinci componenţi: artă fără compromisuri. Fanii URMA au creat un loc virtual de discuţii.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer