Plânge cultura românească după reprezentanţi ai noului val. Generaţii de aur se uită în urmă şi se întreabă: oare noi suntem ultimii ? Nu ştiu în alte zone cum este, dar în muzică şi în speţă în componistica românească, noul val există. În mod sigur nu este constituit sub forma unei "generaţii", pentru că reprezentanţii lui propun orientări diferite. Dar el există.
Numele Irinel Anghel reprezintă de câţiva ani o certitudine în componistica românească, ale cărui rezonanţe au reuşit să depăşească şi graniţele ţării. Premiul I la Concursul Naţional de Creaţie organizat de Radiodifuziunea Română (ediţia I, 1998) pentru lucrarea simfonică Mondes Impossibles I, Premiul U.C.M.R. (1998, 1999, 2002), Premiul "George Enescu" al Academiei Romane (1999), Premiul al II-lea la Concursul internaţional de compoziţie pentru Glassharmonica "Thomas Bloch" (Paris, 2000), o bursă la Mons (Belgia) în vara anului 2000, acordată de Pèpinieres Européennes pour Jeunes Artistes cu sediul la Paris şi de Comunitatea belgiană franceză, şi un grant din partea Fundaţiei Culturale Siemens sunt doar câteva elemente care i-au marcat cariera.
Cele mai importante repere ale creaţiei autoarei se găsesc atât în domeniul cameral (Silhouettes fantomatiques, Visions provoquees par un mystere, La Persistance de la Mémoire, La Caverne de l'Âme, Fascination), cât şi în cel simfonic (Rhinocéros, Le Mythe de Sisyphe, La Tour de Babel, Chimères). Muzica ei este ataşată postmodernismului într-o variantă personală - cea suprarealistă, onirică, ce vizează complexitatea cu mai multe niveluri perceptive datorate polimuzicilor (muzicilor suprapuse), metastilismului şi recuperării modelelor sonore fundamentale, arhetipale ale creaţiei muzicale.
Licenţiată în compoziţie, dar şi în muzicologie, Irinel Anghel a studiat, printre alţii, cu Octavian Nemescu (compoziţie), Octavian Lazăr Cosma (muzicologie), Adrian Iorgulescu (analize muzicale), Liviu Dănceanu (istoria muzicii). În prezent este doctorand la Academia de Muzică din Bucureşti, cu un proiect de teză referitor la "Muzica suprarealistă".
Trecând peste activitatea componistică, cea muzicologică şi de publicistică, ne-am opri la un aspect cât se poate de interesant din maniera în care Irinel Anghel concepe ideea de a fi compozitor în anul 2000, un aspect care completează un spectaculos profil al creatoarei "la 30 de ani". Este vorba despre faptul că încă din studenţie ea a devenit fondatoare şi membră (pian, percuţie) a ansamblului de muzică nouă "Pro Contemporania", care într-o formulă sau alta supravieţuieşte de mai mult de un deceniu, recent fiind premiat de Actualitatea Muzicală cu titlul de "cel mai bun ansamblu de muzică contemporană". Aşa cum scriitorii depind de editori, plasticieni de organizatorii de expoziţii sau actorii de o seamă de alţi colegi de breaslă, compozitorii depind de interpreţi. Iar Irinel Anghel, înţelegând acest aspect, caută să îmbine utilul cu plăcutul, implicându-se direct în actul de interpretare a muzicii contemporane, care are, într-adevăr, multe elemente ce îl diferenţiază de interpretarea muzicii clasico-romantice.
Un profil creator unic în generaţia ei, o forţă expresivă şi imaginativitate timbrală care o personalizează, Irinel Anghel este un nume despre care putem spune fără teama de a greşi că are şi trecut şi viitor.
(Oltea Şerban-Pârâu)
·
··»Ascultaţi din creaţia compozitoarei Irinel Anghel
"Povestea celor 3 care au visat" (1,84 Mb), în interpretarea Ansamblului Trio Aperto
"Silhouettes fantomatiques" (3,21 Mb) în interpretarea Ansamblului Pro Contemporania
PS: Citiţi alte materiale despre SIMN în Agenda Culturală
Citiţi alt material despre SIMN în Clickantabil