09.10.2006
Eu, tu şi toţi cei pe care-i ştim

Nu ţi-ai dorit niciodată să nu fie nevoie să vorbeşti pentru că cei din jurul tău simt ceea ce vrei tu să spui? Nu ţi-ai dorit niciodată ca gândurile tale să-şi găsească un corespondent în mintea altuia?

Pare patetic când citeşti asta, dar dacă te gândeşti cu onestitate, măcar o dată în viaţă, ai căutat pe cineva care să "vorbească" acelaşi limbaj emoţional ca tine. În plus, e o graniţă subţire între a descrie lucrurile cu adevărat frumoase şi a nu fi patetic.

O graniţă pe care o puteţi studia într-un film foarte special care rulează acum pe ecranele noastre: Me and You and Everyone You Know. O graniţă pe care m-am aflat şi eu de două ori în această săptămână.

Prima dată s-a întâmplat pe un vârf de munte care e ca un colţ de rai, nu doar pentru că e minunat peisajul, ci şi pentru că domnul care locuieşte acolo are ca principală activitate ajutorarea civică şi socială. Locul se numeşte vârful Tăşuleasa şi este "populat" de oameni care vorbesc cu totul alt limbaj decât cel pe care-l au muritorii de rând. Ei împăduresc copacii pe care-i tăiem noi, curăţă gunoaiele pe care le aruncăm noi şi ajută refugiaţii dezastrelor naturale. "Stăpânul" locului, Alin Uhlmann, e atât de diferit de românii obişnuiţi încât autorităţile locale nu-l înţeleg. Doar aşa îmi explic de ce atunci când le-a cerut ajutorul ca să planteze brazi în locurile despădurite abuziv, au uitat să îi dea banii pe care i-au promis. Tot aşa se explică de ce în Germania, românul ăsta din vârf de munte, a primit cu asociaţia lui recunoaştere deplină şi aduce aici elevi nemţi pentru orele de practică civică, iar în România e privit ca un ciudat de pe altă planetă. În poiana lui, mi-am făcut prieteni noi aflând poveşti despre boieri din alte vremuri, i-am ascultat live pe Ada Milea şi Alexander Bălănescu şi, habar n-am de ce, mi-am adus aminte de Kazantzkis. Erau acolo oameni care vorbeau un limbaj emoţional pe care eu îl înţelegeam, aşa cum mă înţelegeau şi ei pe mine.

A doua oară când m-am aflat pe graniţa subţire între a descrie ceva frumos şi a nu fi patetică, a fost momentul când am decis să vă conving să mergeţi să vedeţi filmul Me and You and Everyone You Know. O poveste despre cât de greu reuşim să comunicăm cu cei din jurul nostru, despre cât de mult dorim să-i găsim pe cei care vorbesc acelaşi limbaj emoţional ca noi. Un film în care fantezia se amestecă cu realitatea aducându-ţi zâmbetul pe buze.

Ştiu că e destul de greu să vreţi să vedeţi filmul acesta pentru că e cu actori necunoscuţi şi nu are acţiune în stilul cu care ne-a obişnuit Hollywood-ul.

"Dacă te-aş fi chemat eu, un necunoscut pentru tine, la Tăşuleasa Social ai fi venit?", m-a întrebat Alin când îi spuneam că n-am auzit niciodată de zecile de lucruri bune pe care le-a făcut. Adevărul e că nu m-aş fi dus, dar îi datorez această descoperire Adei Milea care m-a invitat în vârf de munte să ascult din nou Insula şi să cunosc încă un om care vorbeşte pe limba ei.

Cam aşa e şi cu filmul acesta, sper să vi-l recomande cineva care să vorbească pe limba voastră. Şi să-l mergeţi să-l vedeţi.

(Cristina Bazavan, un articol preluat din Jurnalul Naţional)






Vezi un film-poveste despre Tăşuleasa Social (34 de minute):

0 comentarii

Rubricile categoriei

Jurnal de cinefilFilme la LiterNet

Publicitate

Sus