- Din păcate trebuie să mă mut, singură nu mi-l mai permit. Sau putem locui aici împreună. Facem fifty-fifty chiria. 1.500 pe lună. Ce zici?
- De ce nu? i-am răspuns.
Mi-am mai luat un job. Îi dădeam lunar partea mea și ea plătea mai departe.
Când ne-am despărțit, a zis că pleacă și ea.
- Prea multe amintiri aici, cu tine.
După un an, aflu de la un amic că Laura continua să locuiască acolo cu altcineva.
- E casa ei. De ce să se mute?
*
Rubrica aceasta vă oferă săptămânal o poveste condensată în 100 de cuvinte (nici mai mult, nici mai puțin). Un flashback de viață așa cum e ea, în tot absurdul ei.