Nu de mult am fost la un concert pe care l-a susţinut alături de grupul 4-Given la clubul Prometheus, i-am citit volumul de versuri Captiv în inutil şi apoi am ascultat CD-ul cu cele 10 piese reunite sub acelaşi titlu. Se doreşte şi reuşeşte să fie un disc concept, unitar, care curge şi se poate asculta cu plăcere într-o seară petrecută în intimitate. Remarcasem şi la concert, Adrian Berinde este un priceput "creator de atmosferă". Greu de definit muzica lui... Să-i spunem folk - new age cu inflexiuni rock lipsite de violenţă... Este în mod sigur o muzică atemporală, care nu se demodează.
Aportul lui Jimi El Lako la orchestraţii conduce către un sound contemporan, piesele reuşind să aibă personalitate fără a afecta unitatea ansamblului. Amintim aici şi eficienţa vocilor adiţionale (Jimi El Laco, Sanda şi Tanţa Lăcătuş) sau contribuţia instrumentală (chitară şi vioară ale aceluiaşi Jimi El Laco). Să nu uităm grafica albumului (şi a coperţii cărţii, apărută în 2002 la Editura Semne, cu sprijinul fundaţiei Anonimul) semnată de Elena Sâncă.
Adrian Berinde încearcă pe plan muzical o sinteză originală între atitudinea trubadurului medieval şi filonul Dire Straits. Sunetul este rotund şi plin, iar textele (numai în limba română) au o contribuţie esenţială în crearea atmosferei. Nu sunt critic literar, aşa că evit să mă pronunţ asupra volumului de versuri Captiv în inutil, dar textele de piese muzicale cu valenţe poetice evidente sunt un element care mă va atrage întotdeauna de partea unei muzici. Poezia lui Adrian Berinde mişcă. Iar atunci când auzi un text de piesă muzicală care sună astfel - "Dacă m-ai vedea/cum stau şi nu respir,/ uscat şi imobil,/ umbra mea ar fi cadoul de o zi,/ la ghemul fără fir ţesut în inutil.// Dar, deodată, am fumat un nor... /Şi, de-atuncea, mă prefac că zbor" - te încântă numai ideea că se mai cântă şi pe astfel de cuvinte, care depăşesc de departe restrânsul lexic al "muzicii de mare popularitate" a vremurilor noastre, redus - presupun - la cîteva zeci de cuvinte.
Vocea lui Adrian Berinde nu are un registru prea larg, dar compensează prin alt tip de virtuţi expresive, prin timbrul aparte, de o asprime frustă, pendulând cu rafinament între duritate şi căldură. Adrian Berinde este un tip neliniştit, care simte nevoia să se exprime artistic şi atunci când o face prin muzică are un fel unic şi cuceritor de a se impune.
(Oltea Şerban-Pârâu)
Ascultaţi din albumul Captiv în inutil de Adrian Berinde:
"Captiv în inutil" (1,8 Mb),
"Prin ochi de arlechin" (1,8 Mb)
Albumul Captiv în inutil:
Text, muzică, voce: Adrian Berinde
Înregistrat la Studiourile Taurus Cluj, februarie 1998-februarie 1999, orchestraţii: Jimi El Laco şi Adrian Berinde,
chitări şi viori: Jimi El Laco,
voci adiţionale: Jimi, Sanda, Tanţa Lăcătuş,
grafică de Elena Sînca.