Capitolul II - Raco se hotărăşte să moară

Dar pentru că întotdeauna înaintea unei astfel de decizii majore trebuie să iei una şi mai radicală, să faci o tăietură adâncă pe pânza fragilă a vieţii - chiar şi a unuia de raton - şi pentru că oricum îşi făcuse dinainte temele şi studiase profund ghidurile celor care aspiră să devină mari eroi ai lumii mărunte, trebuia sa plece. Cum unde? În călătoria vieţii lui. În călătoria iniţiatică, ce atâta vorbă încolo şi încoace.

1. La naiba cu Paco şi emisiunea lui, doar nu o să îi dea satisfacţie.

2. Să nu uităm că Raco e o lighioană totuşi.

Aşa că îşi umplu buzunarele cu provizii: coji de seminţe, de portocale, nasturi şi mărgele, cuvinte tăiate din ziare şi eşarfa pe care o purtase Lisamona la balul Demascării Totale.

3. La drum acum!

Toc-toc-toc tocuri elegante treceau grăbite pe lângă el, poc-poc-poc pantofi daţi cu cremă aproape că îi deranjau mustăţile, alergau nu cumva să înceapă ziua fără ei, se grăbeau să îşi savureze porţia zilnică de consumare a propriei persoane. Dacă nu ştiaţi, oamenii obişnuiesc să îşi mănânce din propriul trup, dar pe dinăuntru. Şi ronţăie şi scuipă şi ronţăie şi scuipă până ajung nişte carcase goale.

4. Să nu ne lansăm acum în discuţii metafizice.

Sunetele străzii îl loveau cu o insistenţă atât de inconstantă încât simţea nevoia să deschidă umbrela ca pentru o ploaie de vară. Hârşâituri, fâşâituri, pocnituri, ciripituri, lătrături, claxonări, salutări, exclamări... toate acestea asaltau bietul raton ce încerca să îşi facă drum printre picioarele celor ce abuzau în dimineaţa asta de trotuar.

Aşa că se hotărî să urce mai bine în tramvai. Singurul loc liber era cel de lângă un coş cu asparagus. Cumpăni că ar avea timp să tragă şi un pui de somn, doar e un drum a cărei destinaţie nu o ştia încă, dar avea finalitate sigură. Sforăia, insensibil la umbrele aruncate pe el de clădiri, şi nici reclamele prea colorate nu aveau vreo influenţă. Se lipeau nepăsătoare de retina călătorilor somnambulici.

5. La a treia oprire, o mâna fermă îl înşfăcă şi pe Raco.

Notă: Capitolele fără soţ sunt scrise de Eduard Ţone, cele cu soţ de către Dana Stănescu.