Dincolo de estetica industrială a stațiilor bucureștene, adevărata fascinație rezidă în starea de "plutire" a călătorilor. Navigând pe pilot automat, cu priviri pierdute și izolați în bule sonore, oamenii transformă vagonul într-o sală de așteptare în mișcare. Este un glitch al existenței urbane, unde identitatea este temporar arhivată pentru a lăsa loc rutinei.
Proiectul meu, I, Limbo Pilot, capturează această amorțeală a experienței umane într-o stare de incertitudine. Pentru mine, un fotograf ucrainean adaptat la ritmul Bucureștiului, aceste stații trezesc ecouri familiare, amintind de structurile din Kharkiv sau Kyiv. Arhitectura metroului este, simultan, un simbol al eficienței reci și un refugiu neașteptat.
Migrația forțată și dorul de casă s-au intersectat în acest spațiu liminal. Deși geometria stațiilor poate părea dezumanizantă, pentru mine ea a devenit o zonă de confort și un instrument de calibrare vizuală. Astăzi, metroul bucureștean nu reprezintă doar un simplu transport, ci modul meu de a mă ancora într-o nouă realitate și de a celebra un nou început prin obiectivul aparatului foto.
(Bazat pe textul original de Andrii Rutnytskyi)
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
