- Am avut simfoniile Dimineața, Amiaza, Seara, Ursul, Găina, dar lumea înconjurătoare nu înseamnă doar natură.
- Sigur că nu. Haydn are și alte simfonii, cum ar fi: Simfonia Militară sau Ceasornicul, în care găsim aspecte care să justifice titlurile.
- Simfonia Militară? Ce mult îmi plac mie soldații și fanfarele!
- Poate că această simfonie nu este chiar așa cum bănuiești, dar o să-ți placă. Mai ales după ce vei căpăta explicațiile mele "savante".
- Ascult!
- Aceste două simfonii poartă numerele 100 și 101 și fac parte dintr-o perioadă despre care doresc să îți spun câteva vorbe. După moartea prințului Nikolaus Joseph Eszterházy, în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra. Haydn primește o pensie permanentă de 1.400 guldeni și se mută la Viena. Fiind liber, acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791/1792. Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. La Londra compune 12 simfonii: Simfoniile Londoneze
- Atunci și cele două simfonii sunt Londoneze.
- Sigur că da! Prezența lui Haydn la Londra a stârnit multă simpatie, astfel încât numeroase persoane din diferite cercuri sociale au cerut autorităților să "facă un gest, ceva care sa demonstreze public admirația și recunoștința Angliei față de marele artist". Astfel, Haydn a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford.
- Ce gest frumos! Pe merit. Stau și mă gândesc la băiețelul care îndura foame și bătăi, apoi la "Papa Haydn" legat de familia Esterhazy, supus până a nu-și vedea familia luni întregi (mă rog, nevasta cea stupidă). Iar acum, pentru prima dată în lume, călătorind până la Londra.
- Talentul și munca l-au adus acolo. Haide să vorbim acum despre simfonii.
- Numărul 100, Simfonia Militară.
- Porecla "militară" provine din a doua mișcare care are, pe lângă instrumente de suflat din lemn, multe momente în care apar în prim plan trompete, corni, instrumente de fanfară. Alături de ele, percuția își spune cuvântul. Un cronicar a scris după premieră că partea a doua a evocat "urletul infernal al războiului".
- Ascultăm și noi?
- Da. Vei putea auzi tot teme delicate, nerăzboinice. Abia în finalul acestei părți este clar momentul militar. O idee foarte bună, în desfășurarea muzicală, apar scrise analize care se referă la temele auzite și la instrumentele principale folosite. Ascultă și privește cu atenție!
- Foarte instructiv. Am putut urmări destul de bine. Dacă o mai ascult încă o dată voi recunoaște toate temele și instrumentele.
- Silitorul meu elev!
- Sunt atât de silitor încât te rog să îmi mai dai să ascult măcar o parte din Simfonia Ceasornicul.
- Partea a doua cu tic-tacul ei este foarte frumoasă.
- Foarte frumoasă! Mi-a rămas în ureche acel "tic-tac" aproape permanent. La simfoniile de până acum am înțeles rostul numelor, dar sunt curios cum stau lucrurile cu denumirile date ulterior simfoniilor lui Haydn.
- Îți dau îndată un exemplu: simfonia Miracolul. Simfonia londoneză numărul 96 urma să primească această neobișnuită titulatură pentru că, în seara premierei, în timp ce publicul s-a ridicat de pe scaune și s-a dus în fața scenei ca să-l ovaționeze pe Haydn, din mijlocul plafonului s-a desprins și a căzut în sală un candelabru, provocând un zgomot uriaș, praf, moloz și... sperietură.
- "Candelabru" este un cuvânt necunoscut pentru mine. Cum arată?
- Mă mir că spui asta, dar îți arăt imediat. Iată un candelabru deosebit care atârnă pe plafonul sălii Operei din Paris.
- Și așa ceva a căzut atunci la Londra? Vai! Nimeni rănit? Numai sperietură?
- Da, tocmai acesta a fost miracolul: candelabrul a căzut pe locurile goale lăsate de entuziaștii din jurul scenei. Cel mai drăguț a fost tot Haydn care, calm, i-a liniștit pe toți, spunându-le: "Nu a fost miracol, ci numai Haydn!... Unde mă aflu, nimic rău nu se poate întâmpla!"
- Fantastic! Ce întâmplare nemaipomenită! Poți să spui că n-a fost miracol?
- Nu pot! Oricum, din acel moment, simfonia numărul 96 poartă numele Miracolul. Haide să-i ascultăm și noi finalul (min 17:51).
- Abia aștept!
- Ți-a plăcut?
- Mi-a plăcut! Ai văzut cât de mult s-a aplaudat? Acum lumea a rămas pe scaune, dar îmi pot imagina că la premiera simfoniei s-au ridicat și au mers lângă scenă. Aș fi mers și eu ca să îl văd pe Haydn de aproape...
- Te cred! Ce zici? Ajunge pe azi?
- Sigur.
- Ne vedem peste o săptămână cu o lecție nouă.
- Cvartetele?
- ...
Are Marty dreptate? Cvartetele să urmeze? Vom vedea. Sâmbăta viitoare.
(va urma)