În aşteptarea festivalului "Enescu", m-am gândit că un element interesant al acestei manifestări pe care nimeni nu mai are timp să-l abordeze în timpul festivalului este producţia discografică rezervată lui George Enescu. Şi nu ne vom referi aici la cea internaţională, deşi ea există, fiind rezervată în mod deosebit interpretului Enescu, în superb restaurate discuri document, ci la producţia românească de gen. Alături de Editura "Casa Radio", care valorifică într-un ritm din păcate nu foarte alert înregistrările cu Enescu interpret sau cu lucrări enesciene din fonoteca Radiodifuziunii, partea leului o deţine casa de discuri Electrecord, care a transpus o bună parte a celor mai valoroase discuri vinil enesciene pe modernul suport al CD-ului, din păcate fără a aduce decât accidental noutăţi efective (şi ne referim aici la înregistrări ulterioare anului 1990).
Totuşi, la fiecare nou festival, standurile Electrecord propun numeroase titluri enesciene, care sunt puse la dispoziţia publicului român şi străin la preţuri cât se poate de accesibile. Directorul general al casei de discuri Electrecord, doamna Cornelia Andreescu ne declara: "Am privit întotdeauna cu multă seriozitate acest festival şi am dorit să avem cel puţin o noutate la fiecare ediţie. Acum doi ani am scos pe piaţă mai multe CD-uri: Cântecele pe versuri de Clement Marot în două versiuni, cu Ion Piso şi cu Dan Iordăchescu, sonatele pentru violoncel şi pian cu Cătălin Ilea şi Nicolae Licareţ, albumul Enescu-Lipatti. Anul acesta evenimentul pe care îl pregătim este apariţia unui discul George Georgescu - George Enescu. Prietenia existentă între aceste două personalităţi a avut o istorie foarte interesantă, iar în booklet-ul acestui disc, în afara cuvântului maestrului Pascal Bentoiu am integrat şi un fragment din corespondenţa între George Georgescu şi George Enescu, preluată din arhivele naţionale, din care se vede foarte clar admiraţia unuia faţă de celălalt. În afară de partea muzicală, iată că şi cea literară devine extrem de interesantă, mai ales pentru cei care nu l-au cunoscut pe George Georgescu şi este bine să ştie ce figură interesantă şi ilustră a fost el pentru viaţa culturală românească. Vom face o lansare acestui disc chiar în primele zile ale festivalului. În rest, toate apariţiile din catalog transpuse pe CD se vor găsi la standurile noastre din sălile de concerte, la preţurile accesibile cu care ne-am obişnuit publicul."
Discul ce va apărea la festival cuprinde cele două Rapsodii Române de Enescu şi Simfonia I în interpretarea orchestrei simfonice a Filarmonicii din Bucureşti sub bagheta lui George Georgescu, înregistrări din anii '50. În afara acestor lucrări, marele nostru dirijor a abordat cu predilecţie primele două suite pentru orchestră, Poema Română şi Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră, aşadar lucrări enesciene de tinereţe, ceea ce nu-l împiedica pe Enescu să-i trimită rânduri emoţionante în 1921, după ce ascultase în versiunea sa Simfonia I: "Georgescu dragă, pentru a treia sau a patra oară în toată viaţa mea de compozitor care a început acum vreo 24 de ani am avut adevărata emoţie, nespus de dulce, care o resimte autorul când se simte în fine înţeles şi se vede interpretat cu convingere... îndrăznesc să zic: cu dragoste! Îţi mulţumesc din inimă şi mulţumesc tuturor camarazilor din orchestră. Să trăieşti, pentru bucuria noastră a Românilor şi muzicienilor! George Enescu".
În afara acestui album nou, cu valoare istorică incontestabilă, veţi mai descoperi, printre altele, pe CD, titluri precum: opera Oedip cu David Ohanesian în rolul titular, alături de corul şi orchestra Operei din Bucureşti, dirijor Mihai Brediceanu (triplu CD), un album ce cuprinde capricii, sonate şi suite în interpretarea lui Şerban Lupu, Valentin Gheorghiu şi a Orchestrei Filarmonicii "George Enescu", dirijor Cristian Mandeal şi, bineînţeles, seria de 6 CD-uri realizate de Horia Andreescu împreună cu Orchestra Naţională Radio, cu colaborarea corului radio, în care sunt incluse cele trei simfonii, cele trei suite pentru orchestră, cele două rapsodii române, Uvertura de concert, Poema română, Vox Maris, Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră şi alte câteva lucrări fără număr de opus. Acestora li se alătură un CD cu Octetul şi Dixtuorul în interpretarea orchestrei de cameră Virtuozii din Bucureşti, dirijor acelaşi Horia Andreescu.
O ofertă destul de bogată, din care vă puteţi alege, dacă doriţi, ceea ce vă lipseşte din discografia enesciană. Din păcate, o concurenţă reală pentru aceste versiuni nu există deocamdată, seria simfonică Enescu a lui Horia Andreescu dominând justificat piaţa discografică românească în materie de Enescu (dacă putem vorbi despre o astfel noţiune în domeniul muzicii "savante").
(Oltea Şerban-Pârâu)