"Inimani Mal" (4,57 Mb)
"Sell You" (3,76 Mb)
Unul dintre cei trei Jazzadeji călătorea cu trenul Intercity pe banala rută Focşani-Bucureşti, zic "banala" pentru că "nu tu munte, nu tu mare". Şes în stânga, şes în dreapta, am şezut şi eu vreme de o oră (deoarece despre mine este vorba) până să iau un creion şi Moleskine-ul în mână.
Port cu mine în rucsac albumul nostru, Inimani Mal. Un album marcat de acelaşi drum pe care îl fac şi eu acum (conceput în Focşani şi adus la maternitate pentru umanitate, spre maturitate, în Bucureşti).
Rugat de un prieten să scriu o scurtă prezentare şi să trimit două piese Jazzadezz pentru LiterNet, mi-am dat seama că ne prezentăm bine: purtăm un album după noi şi îl povestim cu fiecare ocazie. Cât despre o autoprezentare, nu îmi vin în cap decât primele cuvinte ale Dezdemonei la ultimul nostru concert: "Noi suntem Jazzadezz!". Şi nouă ne pare bine... (Alin)
Ieri eram un gândac, azi sunt un gândac cu antene stereo. Evoluţia albumului nostru a fost firească, fără să sărim cangureşte peste etapele cu ieşitul dinţilor, făcut la oliţă etc. Poza de noiembrie, acum zece ani, când fără nicio direcţie în viaţă, îmi urmăream ronţăindu-mi unghiile până în prăsele, angoasele şi-mi zdreleam nemuririle pe o chitară împrumutată, încercând să compun ceva. Aşa au ieşit toate, piese pe care, după ce timpul le-a scris undeva în background, le-a scos Alin la iveală, începând să le dea cu adevărat o formă. Ştiam că pe acele versuri în care-mi scoteam la iveală demonii şi nerăbdările, le voi cânta la un moment dat, dându-le o linişte pe care o aşteptau.
Jazzadezz vrea să mângâie, să atingă, să pună sub microscop simţiri pe care le avem cu toţii la un moment dat. Şi-aşa, probabil, mulţi se regăsesc în muzica noastră, care nu trânteşte chitara de zid, nu-şi rade părul pe margini, lăsând creasta pe mijloc, ci doar vrea să scoată untul din sufletul celor care au nevoie de ceva pe pâinea seacă din farfurie.
Inimani Mal, albumul nostru de debut, este despre inimă. Inima care bate uneori prea tare, alteori aproape inexistent. Inima rea, care se-neacă în propriul ei suc gastric, inima care, insă, la un moment dat, ne scoate din animalul în care ne-am născut şi ne traduce într-un infinit de trăiri. (Dezdemona)