Celebra braserie pariziană Lipp, din cartierul Saint Germain des Près, împlineşte 130 de ani de existenţă. În peisajul parizian ea este considerată un templu al tradiţiei.
Braseria Lipp face parte dintr-o constalaţie de asemenea stabilimente în cartierul amintit: ea este la fel de cunoscută şi apreciată precum Les Deux Magots, Flore sau Le Procope. Localul s-a născut de la bun început sub o stea norocoasă: familia de alsacieni care a înfiinţat-o, în 1880, Léonard şi Pétronille Lipp, nu s-au plâns de lipsa de clienţi într-un cartier în plină efervescenţă. Deşi familia Lipp şi-a vândut braseria peste câţiva ani, numele ei nu s-a schimbat, ba chiar a devenit unul emblematic: ea a devenit un loc de întâlnire preferat al oamenilor politici şi al artiştilor. Cum braseria se afla la o egală distanţă între Senat şi Parlament, senatorii şi deputaţii au adoptat-o cu mare plăcere, cu atât mai mult cu cât preţurile ai au rămas întotdeauna abordabile iar calitatea serviciului şi a meniului ireproşabilă. Atâtea secrete politice s-au intersectat în aceasta braserie încât parizienii, în perioada interbelică, spuneau că guvernele Franţei se formau de fapt la Lipp. Iată încă o particularitate a braseriei: orologiul acesteia merge cu şapte minute înainte. Şi aceasta pentru că atât durează de fapt drumul pe jos până la Senat şi Parlament: şapte minute. În felul acesta, senatorii şi deputaţii, care nu se mai dădeau dezlipiţi de la mese, reuşeau să fie punctuali la întâlnirile lor chiar dacă plecau spre Senat şi Parlament fix la ora la care era întâlnirea.
Din 1925, de la ultima sa renovare, nimic nu s-a mai schimbat în această braserie unde la mare cinste se află berea şi specialităţile alsaciene pe baza de "chucrutte", cum spun francezii, adică varză fiartă în vin alb sau chiar în şampanie. Tradiţia braseriei mai cere ca toţi chelnerii să fie bărbaţi. Tradiţie respectată cu stricteţe, aceştia sunt 23 la număr, si poartă chiar un număr pe şorţul lor alb, în ordinea vechimii...
Turiştii care intră astăzi în această braserie, şi pe care chelnerii îi trimit în general în sala de la etaj, sunt, mulţi dintre ei, în căutarea unor fantome culturale: ei speră să-i mai zărească acolo pe Picasso, pe Antoine de Saint-Exupéry, pe Yves Montand sau pe Marcello Mastroianni. Lista artiştilor şi a politicienilor care îşi făceau veacul la Lipp este însa extrem de lungă... Chiar şi astăzi, multă lume din mediile culturale vine la Lipp pentru că e bine să fii văzut acolo, mai ales că braseria decernează şi un premiu literar, iar unii scriitori au devenit celebri după ce au fost laureaţii acestui premiu.
Braseria este, în zilele noastre, o legendă, una din legendele Parisului. O adresă sigură la care te poţi duce ca să te scufunzi în trecut şi în marea tradiţie a artei de a trăi franceză. Şi iată încă un detaliu care spune multe despre acest templu al tradiţiei: la braseria Lipp nu a fost niciodată acceptat, pe lista băuturilor, un anumit produs de origine americană numit Coca Cola.