Altădată poeţii visau să fie publicaţi sub formă de carte... astăzi ei visează, cel puţin în Franţa, să fie publicaţi în... metrou. Pare o glumă dar nu e. De două decenii, Regia Autonomă a Transporturilor Pariziene lansează în fiecare an un concurs de poezie şi haikuuri, iar cele mai bune texte sunt afişate în metrou. Ceea ce, intre noi fie vorba, este mult mai avantajos decât dacă ar fi publicate într-o carte, pentru că metrourile pariziene transportă zilnic zece milioane de călători... Ceea ce înseamnă zece milioane de cititori potenţiali. Ce n-ar da un scriitor să se ştie citit de zece milioane de oameni, chiar dacă e vorba de un poem în două versuri... Se ştie că în Franţa puţină lume cumpără efectiv poezie, deci multă lume vine mai degrabă la recitaluri de poezie, cum sunt cele organizate cu ocazia "primăverii poeţilor", manifestare lansată pe 8 martie 2010.
Cu metrourile pariziene, în număr de 3.000, se plimbă însă... în jur de 600 de poeme, iar eu personal găsesc foarte poetic acest lucru, că există poeme mobile, călătoare, care străbat Parisul de colo-colo... Mă întreb dacă poemele din vagoanele de metrou nu sunt puţin geloase pe cele afişate în staţiile de metrou şi care sunt, deci, fixe, sedentare. Aceasta este însă soarta textelor literare, nu există egalitate între ele, unele sunt mai bune, altele mai proaste, unele mai citite, altele mai necitite, unele se mişcă prin Paris, altele stau pe loc în staţiile de metrou... Să mai notăm însă că în vagoanele de metrou nu sunt expuse numai poeme recente, ci şi unii clasici: ochiul călătorului poate cădea deci pe un vers de Rimbaud sau de Victor Hugo, pe un vers de Verlaine sau de Baudelaire... Iar în ce priveşte concursurile de poezie organizate de Regia Autonomă a Transporturilor Pariziene, ei bine, în fiecare an participă la ele cam între 7.000 şi 8.000 de persoane... Dovadă că poezia nu a murit, deşi marile edituri sunt avide să publice în primul rând romane... Romanul n-a devenit deci groparul poeziei, ea continuă să se infiltreze în viaţa noastră, chiar şi la Paris.
În orice caz, până pe 21 martie 2010 poezia va fi regina artelor, dată fiind această manifestare, "primăvara poeţilor", care a început, cum spuneam, pe 8 martie 2010, Ziua Internaţională a Femeii, şi se va încheia pe 21 martie 2010, ziua de 21 martie 2010 fiind Ziua Mondială a Poeziei. Frumoasă paranteză poetică deci între două date cu încărcătură simbolică.
Actuala ediţie a manifestării Primăvara poeţilor, ajunsă la a 12-a ediţie, se numeşte Couleur femme... Traducerea mot-à-mot nu spune mare lucru, "culoare femeie", dar sensul titlului este că de data aceasta poezia feminină va fi pusă în evidentă... Sunt, deci, la mare onoare poetesele: de notat că în limba franceză acest cuvânt este mai puţin peiorativ decât în limba română. Poezia scrisă de femei va fi deci citită şi auziră mai peste tot în aceste zile, şi îmi face plăcere să descopăr într-o depeşă a agenţiei France Presse numele poetei de origine română Linda Maria Baros, foarte activă în ultimii ani în Franţa pe tărâmul poeziei, ea a şi publicat de altfel mai multe volume.
Şi, pentru că este anul Rusiei în Franţa, mai multe poetese din Rusia sunt invitate să efectueze turnee cu lecturi în Franţa, dar şi poetese din Turcia pentru că tocmai a fost Anul Turciei în Franţa...
Primăvara poeţilor înseamnă, pentru a rezuma, 15.000 de manifestări în total, în Franţa şi străinătate, o sursă de oxigen într-un moment când s-a adunat prea mult pesimism şi numeroase eşecuri peste umanitate. Cine ştie, dacă ar fi mai atenţi poate că, oamenii ar descoperi în poezie multe dintre răspunsurile la întrebările lor esenţiale.