12.11.2002
Cea mai frumoasă zi a anului trecut? Sincer, nu-mi aduc aminte... Dar îmi amintesc celelalte 364 de zile care au fost, toate, frumoase. De ce? Pentru că există LiterNet!

O să ziceţi că e prea de tot, că sună a publicitate. (Tocmai am fost la Cluj, la un simpozion despre Publicitate, aşa că e posibil să mă fi contaminat...) De-aceea mă gîndesc să (de)scriu cum ar fi viaţa mea dacă n-ar exista LiterNet.

În primul rînd, n-aş mai primi Programul cultural pe adresa mea de e-mail; este singurul lucru pe care-l primesc în mod regulat (şi pe care-l deletez imediat, pentru că-mi mănâncă din memorie: prefer să intru direct la www.liternet.ro) Dar nici prin cap nu-mi trece să-l pun la Bulk Mail (unde zac, neverificate, osemintele atîtor spam-uri); pur şi simplu, îndată ce găsesc Programul cultural în Inbox, îl deletez conştiincios, apoi tastez adresa site-ului ca să aflu ce mai mişcă în lumea noastră culturală. LiterNet mă trage de mînecă să fiu în pas cu actualitatea, să nu mă culc pe-o ureche (chiar muzicală), să nu dau bir cu fugiţii din patria literelor & artelor atunci cînd, aşa cum mi se-ntîmplă prea des, sînt plecat din ţară pe la vreun festival.

În al doilea rînd, fără LiterNet n-aş avea o Revistă a presei, la zi şi la scară, cum e cea făcută de Alin Cristea... Cîţi avem timp să parcurgem site-urile tuturor publicaţiilor, ca să avem o idee de ce va să zică, virgulă, Cultura?! Alin Cristea este furnica mereu trează care filtrează, filtrează, filtrează...; o face aşa, de-un pamplezir, de-un paregzamplu şi eu, unul, am mare încredere în gustul său. Revista lui Alin este un soi de memorie condensată a efemerului jurnalistic - paginile aurii ale gesturilor noastre recente: eşti în ea, deci exişti!

În a treilea rînd, fără LiterNet (a se citi: Răzvan) aş fi mult mai singur, mai rupt de lume şi de ceea ce se cheamă feedback (oare cum l-o traduce dom' Pruteanu?): n-aş mai avea cine ştie ce chef să mă lansez în proiecte, să pun mîna să le fac (deja fac prea multe, îmi spune o voce interioară - reluată în cor de cele exterioare...), să le duc la bun sfîrşit; vorba aia: cui prodest? La care vine Răzvan (zîna bună a oricărui leneş) şi răspunde: cui pe cui se scoate! O dată ce te-ai aruncat în arenă, trebuie să faci pe dracu-n patru şi să-ţi găseşti timp pentru tine / pentru alţii - de aia eşti în arenă, de aia ai galerie, de aia vin munţii la Mahomed. Stai pe tuşă, şi ai ieşit din cărţi...

Mă gîndesc că, într-o lume mai aşezată decît a noastră, cineva ca Răzvan ar putea fi, la fel de bine, manager cultural, curator de artă, agent literar, PR person ş.a.m.d. Deocamdată, cum sîntem doar în România, trebuie să le facă pe toate - să fie un Răzvan of all trades: ziua la PricewaterhouseCoopers, noaptea cu ochii-n LiterNet... De-aceea, dac-aş putea să-i mai dau din nopţile mele (în care dorm dus, mulţumesc de întrebare), aş face-o - şi mi-aş intitula articolul amical: Cele mai frumoase zile ale anului trecut sînt nopţile lui Răzvan.

Pentru că o merită - ca să revin la Publicitate...

0 comentarii

Rubricile categoriei

Aniversare LiterNet

Publicitate

Sus