LiterNet la 1 an - Cum ar fi fără

Cea mai frumoasă zi a anului trecut? Sincer, nu-mi aduc aminte... Dar îmi amintesc celelalte 364 de zile care au fost, toate, frumoase. De ce? Pentru că există LiterNet!

O să ziceți că e prea de tot, că sună a publicitate. (Tocmai am fost la Cluj, la un simpozion despre Publicitate, așa că e posibil să mă fi contaminat...) De-aceea mă gîndesc să (de)scriu cum ar fi viața mea dacă n-ar exista LiterNet.

În primul rînd, n-aș mai primi Programul cultural pe adresa mea de e-mail; este singurul lucru pe care-l primesc în mod regulat (și pe care-l deletez imediat, pentru că-mi mănâncă din memorie: prefer să intru direct la www.liternet.ro). Dar nici prin cap nu-mi trece să-l pun la Bulk Mail (unde zac, neverificate, osemintele atîtor spam-uri); pur și simplu, îndată ce găsesc Programul cultural în Inbox, îl deletez conștiincios, apoi tastez adresa site-ului ca să aflu ce mai mișcă în lumea noastră culturală. LiterNet mă trage de mînecă să fiu în pas cu actualitatea, să nu mă culc pe-o ureche (chiar muzicală), să nu dau bir cu fugiții din patria literelor & artelor atunci cînd, așa cum mi se-ntîmplă prea des, sînt plecat din țară pe la vreun festival.

În al doilea rînd, fără LiterNet n-aș avea o Revistă a presei, la zi și la scară, cum e cea făcută de Alin Cristea... Cîți avem timp să parcurgem site-urile tuturor publicațiilor, ca să avem o idee de ce va să zică, virgulă, Cultura?! Alin Cristea este furnica mereu trează care filtrează, filtrează, filtrează...; o face așa, de-un pamplezir, de-un paregzamplu și eu, unul, am mare încredere în gustul său. Revista lui Alin este un soi de memorie condensată a efemerului jurnalistic - paginile aurii ale gesturilor noastre recente: ești în ea, deci exiști!

În a treilea rînd, fără LiterNet (a se citi: Răzvan) aș fi mult mai singur, mai rupt de lume și de ceea ce se cheamă feedback (oare cum l-o traduce dom' Pruteanu?): n-aș mai avea cine știe ce chef să mă lansez în proiecte, să pun mîna să le fac (deja fac prea multe, îmi spune o voce interioară - reluată în cor de cele exterioare...), să le duc la bun sfîrșit; vorba aia: cui prodest? La care vine Răzvan (zîna bună a oricărui leneș) și răspunde: cui pe cui se scoate! O dată ce te-ai aruncat în arenă, trebuie să faci pe dracu-n patru și să-ți găsești timp pentru tine / pentru alții - de aia ești în arenă, de aia ai galerie, de aia vin munții la Mahomed. Stai pe tușă, și ai ieșit din cărți...

Mă gîndesc că, într-o lume mai așezată decît a noastră, cineva ca Răzvan ar putea fi, la fel de bine, manager cultural, curator de artă, agent literar, PR person ș.a.m.d. Deocamdată, cum sîntem doar în România, trebuie să le facă pe toate - să fie un Răzvan of all trades: ziua la PricewaterhouseCoopers, noaptea cu ochii-n LiterNet... De-aceea, dac-aș putea să-i mai dau din nopțile mele (în care dorm dus, mulțumesc de întrebare), aș face-o - și mi-aș intitula articolul amical: Cele mai frumoase zile ale anului trecut sînt nopțile lui Răzvan.

Pentru că o merită - ca să revin la Publicitate...