Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Dilema la 20 de ani (II)


George Banu

16.03.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
La începutul lunii februarie 2013, revista Dilema Veche (fostă Dilema) a împlinit 20 de ani. Ca o reverenţă faţă de cei care au făcut această aniversare posibilă şi pentru a omagia inspiraţia pe care Dilema Veche a adus-o tuturor celor cărora le pasă de dimensiunea scrisă a culturii, siteul LiterNet.ro a invitat câţiva cititori ai Dilemei (Vechi) să scrie despre experienţa lor personală legată de revistă. Iată mai jos primele patru texte primite. Lista rămâne deschisă, aşadar dacă vreţi să ne spuneţi Povestirile Dilematice, vă aşteptăm fişierele word (cu diacritice) la scrie_la_liternet@liternet.ro.

Aceste povestiri se vor un cadou din partea noastră şi a celor care le vor scrie pentru
redactorii revistei, un semn de preţuire şi apreciere, o formă de a le mulţumi pentru munca lor şi de a le arăta că le suntem aproape. Credem că într-o lume fracţionată, un semn de solidaritate şi de admiraţie faţă de un proiect solid, aşa cum este Dilema Veche, este necesar.
(Redacţia LiterNet, un proiect iniţiat şi coordonat de Mihai Brezeanu)

***
Dilema veche, o autodenumire

Poate pentru a se detaşa de ceea ce americanii reproşează Europei şi Franţei în particular, parcă vrînd să se dezică sistematic de tradiţie şi să se afirme ca fiind în priză directă cu prezentul, Parisul a practicat o adevărată inflaţie a apelativului "nou". Oameni inteligenţi, spirite subtile, intelectuali rafinaţi, cînd decid să lanseze un curent sau să opereze o ruptură, recurg la acelaşi calificativ. Paralizie a imaginaţiei, stereotipie adjectivală. Totul e "nou" - nou, nouţ! "Les nouveaux philosophes" şi "la nouvelle cuisine", "le nouveau roman" şi "la nouvelle critique", "la nouvelle gauche" şi "le nouveau cirque", "les nouveaux pères" şi "le nouveau parti anti impérialiste". Fără a mai vorbi de ritualul naţional, celebrat de la mic la mare, la început de toamnă, cînd aşteptatul "Beaujolais nouveau" invadează bistrot-urile... Mitologie a noului într-o ţară a vechiului! "Noul" nu indică nimic, e doar debutul unui proces în care nu se aude decît vocea procurorului. Acuzaţiile-i se formulează în numele epitetului cooptat pînă la saţietate. Sunt sătul de "nou", am făcut o indigestie.

De aceea cînd am aflat că "noua" Dilema se va numi Dilema veche am admirat o binevenită opţiune polemică. Dilema, atunci, nu era nicicum "veche" dar îndrăznea să se numească astfel cu o ironie în care mă recunoşteam. Se declara ea însăşi "bătrînă înaintea vîrstei". Evident că se viza astfel eliberarea de unanimismul noului, de optimismul viitorului, de periculoasa tabula rasa. Futuriştii, adepţi fanatici ai "noului" au eşuat în fascism, "noul" comunist a degenerat în naufragiu, "noul", mereu "noul" e suspect. Dilema a îndrăznit să-l conteste şi prin denumirea adoptată îi întorcea spatele. Cum să nu-mi amintesc acum figura emblematică inseparabilă de Walter Benjamin, tabloul lui Paul Klee Angelus novum care îşi îndreaptă privirea spre timpurile vechi?

Vechi, nou? "Toate-s vechi şi toate nouă" - acesta-i apelul! Acesta-i pariul: coexistenţa duratelor, coprezenţa valorilor. Aceasta-i "dilema". E ceea ce mi s-a părut că şi-a propus şi a făcut, dincolo de opţiunea onomastică, Dilema veche!

(George Banu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer