Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Religie şi muci


Marian Rădulescu

07.12.2013
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Printr-una din ferestrele facebook-ului îmi soseşte, de la un prieten virtual, acest mesaj destinat tuturor de pe wall-ul comun: "Mi-aş face o spovedanie. Oare se poate on-line?" Cu numai câteva zile înainte, o elevă de-a mea îmi spusese tam-nisam, în timpul orei: "Peste două zile mă duc să mă spovedesc întâia oară." Dacă mărturia liceenei avea o anume nevinovăţie amestecată cu emoţia apropierii de un asemenea moment nou pentru ea (i-am atras atenţia că despre astfel de lucruri se vorbeşte încet, nu în gura mare), cuvintele amicului de fb, care e - scrie el, autoironic - "muci cu religia", mascau uluire şi nemulţumire. Pricina? Un portal care "accesibiliza" mărturisirea de taină, care se cuvine să se petreacă faţă către faţă, necum prin internetul neutru, artificial şi mecanicizat.

Gestul unor preoţi de a-şi face "platformă on-line pentru binecuvântare" îl face pe amicul meu să pună serios la îndoială (încă o dată?) credibilitatea BOR, de vreme ce - alături de "hoţii" şi alte matrapazlâcuri - tolerează asemenea "specimene". Unde e, se întreabă el revoltat, "legătura spirituală on-line între Dumnezeu şi robul său"? Concluzia: "De ce să mă mai duc la biserică? Fac vreun păcat dacă am să am credinţa mea neştiută de cineva? Poate arunca cineva primul cu piatra?"

Ce să înţeleg de aici? - m-am gândit şi răs-gândit. Cât e de anevoios să ajungi, prin spovedanie, la "făptura cea nouă", am văzut relativ recent în extra-ordinarul opus cinematografic al lui Cristian Mungiu, După dealuri. M-am bucurat, totuşi, de un comentariu: "De obicei e bine să nu glumim cu astea... Nu ne obligă nimeni să credem dar nici să luăm acest lucru în glumă nu e indicat". În cele din urmă mi-am spus că  "inima" (sau "crucea") sus-pomenitei postări se află în scurta şi curpinzătoarea autocaracterizare a celui ce a trimis-o: "sunt muci cu religia". Poate că acest indiciu e chiar temelia înţelegerii. Nenorocirea e că cei mai mulţi neglijează acest detaliu şi, cu mucii la nas, pălăvrăgesc în continuare vrute şi nevrute. Îndepărtarea lor este cel mai simplu şi firesc gest de igienă. Şi nu înseamnă acoperirea şi muşamalizarea celor ce "updatează" şi "modernizează" - din "interior" şi cu "binecuvântare" - o rânduială de veacuri a Bisericii pe care, crezând că o reformează, nu reuşesc decât să o deformeze. Vindecarea de "muci" (care în niciun caz nu se face cu aruncarea de pietre) presupune, cred, o anume îndrăzneală: curajul de a face altfel decât voia proprie. De a  recunoaşte că ai nevoie de călăuzire. De a voi să asculţi adevărul chiar şi din gura unui păcătos. De a te înhăma la această împreună-lucrare, pentru că tămăduirea de "muci" şi de atâtea prejudecăţi (autosuficienţa fiind una din cele mai vătămătoare) nu se face nici cu politica struţului şi nici prin repetarea papagalicească a unor idei şi poveţe primite de-a gata. Presupune un spirit treaz, pregătit să discearnă, să cerceteze, să fie - în fine - el însuşi. Aceasta este calea cea strâmtă pe care, deşi sunt toţi chemaţi, apucă să înainteze întru desăvârşire doar câţiva.


După dealuri

Internetul este, nu o dată, capabil de farse. Nu e exclus ca autorii paginilor de spovedanie on-line să fie nişte şarlatani (n-ar fi nici primii, nici ultimii) care să nu fi primit nicio binecuvântare. Până una-alta, fiecare găseşte şi înţelege pe măsura căutărilor sale, pe măsura exigenţelor sale - cu propriul sine, în primul rând. Ce găseşte? Fie o oază de duhovnicie şi de frumuseţe liturgică din aceea care "izbăveşte omenirea" (Dostoievski), fie duhovnici virtuali (sau în carne şi oase) care profită de naivitatea celor cu "mucii" de la nas neşterşi la timp, din lene sau din nepăsare. Legea cererii şi ofertei funcţionează şi în plan duhovnicesc, pentru că "fiecare tot ce vrea obţine, dar ce vrea cu adevărat, nu ce spune că i-ar plăcea să aibă; ceea ce se obţine cu neprecupeţit sacrificiu, cu nedezminţită încăpăţânare, înfruntând lenea, nestăruind asupra scrupulelor" (Nicolae Steinhardt).
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer