Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Violenţă, dragoste, pictură şi punk


Rodica Ivan-Haintz, pe marginea unei cărţi de Ilinca Bernea

30.09.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ilinca Bernea
Cutia neagră
Editura Timpul, 2015



Citiţi fragmente din această carte.

*****
Violenţă, dragoste, pictură şi punk

Cutia neagră a apărut în conştiinţa publicului mai degrabă ca un concept cinematografic decât ca unul care intră în gândire prin experienţele obişnuite, de zi cu zi. Filmele americane îndeosebi sunt cele care au creat o adevărată imagine cu valenţe aproape mistice în jurul ideii de cutie neagră. Aceste filme au întipărit în mintea spectatorilor iluzia că este vorba despre un obiect cumva ezoteric şi, uneori, un personaj de sine stătător. Fără să înţeleagă exact cum funcţionează într-adevăr cutia neagră şi rămânând indiferent la posibilitatea de a fi în realitate a cutiei negre, publicul îşi imagina o entitate în formă de cub, având o inteligenţă artificială foarte avansată, venită poate din spaţii extraterestre, care ştie tot ce se întâmplă. Cutia neagră a căpătat astfel statut de zeitate atotştiutoare care, dacă trebuie, ar putea relata totul, chiar şi din puncte de vedere multiple. Cel interesat, care are acces şi conexiune la cutia neagră, află, printr-un impuls direct injectat în gânduri, toate evenimentele, exact aşa cum s-au întâmplat şi aşa cum au fost resimţite. În acest mod el poate cunoaşte panica pasagerilor, disperarea căpitanului, lipsa scânteii potrivite din electrozii bujiei, acţiunea forţelor asupra aripilor avionului în timpul căderii, neplăcerea copacilor de a le fi rupte crengile de către maşinăria prăbuşită.

Documentele de specialitate arată însă faptul că, din punct de vedere tehnic, cutia neagră nu face întocmai lucrurile pe care filmele americane le-au promovat ca fiind specifice misterioasei cutii. Mai mult, cutia neagră are şi un fel de nemesis care, în tehnică, se numeşte cutia albă, iar denumirile de negru şi alb au legătură cu modul de transmitere şi acces la informaţiile înregistrate. Cum în filmele americane este vorba de obicei despre o cutie neagră plasată la bordul unui avion, lucrurile în realitate sunt cu atât mai anoste din punct de vedere al misterului cu cât, din motive cât se poate de practice, cutia neagră din avioane este de obicei de culoare portocalie. Aceste informaţii tehnice sunt aproape irelevante pentru descifrarea romanului Cutia neagră. Ce este relevant însă este tocmai acea cutie neagră aproape magică, care a luat naştere treptat, o dată cu era filmului artistic, în conştiinţa spectatorilor.

Cutia neagră a scriitoarei Ilinca Bernea funcţionează exact în acelaşi mod: înregistrează tot, ca o zeitate, şi se conectează direct în inima şi gândurile cititorului, nu doar arătându-i evenimentele, ci făcându-lştie şi să simtă ceea ce s-a întâmplat. Există totuşi o diferenţă între cele două cutii magice: cutia neagră din romanul care-i poartă numele nu este pusă într-un avion ce are să se prăbuşească cel mai probabil pe o insulă idilică din Oceanul Pacific, aşa cum se întâmplă în filmele hollywoodiene. Cutia neagră construită de către Ilinca Bernea este plasată direct în inima generaţiei punk din Anglia anilor '70.

Violenţă, dragoste, pictură şi punk. Acestea sunt elementele din împreunarea cărora, prin procesul alchimic, ia naştere cutia neagră. Acestea sunt zodiile sub care destinele personajelor cheie ale romanului sunt condamnate să se împletească, doar ca apoi să se rupă şi imediat după să tânjească să fie reunite. Timbrul cutiei negre care relatează aceste evenimente este întotdeauna sub semnul umorului, care asigură romanul împotriva oricărei posibile căderi în patetic. Umorul împrumută cel mai probabil nuanţa cutiei din titlul cărţii. Dacă, din punct de vedere cromatic, umorul variază între negru sau poate chiar portocaliu, personajele sunt în mod cert creionate în culori fosforescente, creând astfel caractere pasionale, puse în situaţii incitante, iar toată această coloratură a cutii negre face ca lectura romanului să fie o experienţă absolut delicioasă.

Cutia neagră poate fi considerată drept roman existenţialist, de dragoste, uşor comic. Subiectul romanului se clădeşte în jurul prieteniei dificile dintre doi pictori care fac parte din generaţia punk, Anglia, anii '70 şi tânăra Irene, pictoriţă, născută în Belgia. Ilinca Bernea, autoarea romanului, este un artist împlinit şi experimentat, acestea reflectându-se în scrierea matură care abundă cu jocuri de cuvinte şi idei inedite. Romanul promite cititorului câteva zile de încântare, câteva zile în care cutia neagră se va conecta direct în inima şi gândurile cititorului, exact aşa cum ar trebui să facă o cutie neagră magică.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer