Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

10 pentru Film la TIFF, 2016 - Îmi place diversitatea de roluri cu care am apucat să mă confrunt şi să mă împrietenesc


Bogdan Burlăcianu, un interviu cu Cristian Rigman

23.05.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Bogdan Burlăcianu (Bobo): Zi-mi un film care te-a impresionat când erai copil.
Cristian Rigman: Când eram copil... nu ştiu... erau mai multe: ştiu că îmi plăcea tare mult Zorro, filmele cu Bruce Lee erau fascinante, dar şi de-ale noastre, precum Toate pânzele sus sau Racheta albă...

Bobo: Când ai hotărât că vrei să fii actor?
C.R.: Îmi plăcea de mic să mă dau în spectacol, făceam showuri în casă cu soră-mea şi mătuşă-mea şi ne înregistram pe casetofon, ne costumam, ne mâzgăleam pe faţă..., dar gândul de a da la teatru a venit în clasa a X-a. Atunci a încolţit microbul ăsta frumos.

Bobo: Zi-mi un film care te-a impresionat când erai adolescent.
C.R.: Fără sa ezit spun: Twin Peaks.

Bobo: A fost greu sau uşor să intri la facultate? Dar să ieşi?
C.R.: Nu a fost greu deloc, pentru că mi-au plăcut din prima joculeţele de la pregătire, profesorii care urmau să îmi devină îndrumători pentru următorii 4 ani şi cele două spectacole pe care apucasem să le văd la facultate înainte de admitere şi am fost foarte determinat... Ca dovadă, am intrat al doilea pe listă. De ieşit pot spune că a fost puţin mai greu, pentru că ne ataşasem foarte tare noi între noi, colegii, dar şi de profesori... ne-au cam dat lacrimile la ultimul spectacol de licenţă, Livada de vişini, în care juca şi profa Miriam... era fantoma mamei...

Bobo: Ai terminat facultatea în 2002 şi te-ai angajat la Naţionalul din Cluj la scurt timp după asta. Cum a fost proba pentru angajare?
C.R.: Da... a fost un examen în vară la teatru, în comisie era şi doamna Sanda Manu, dar din nu mai ţin minte ce motive nu a fost validat la final, iar apoi am fugit la Bucureşti unde am tot fost pe la castinguri la Buftea (fără nici un succes), iar în martie 2003 m-am întors la Cluj, unde se dădea din nou concurs la teatru... şi am intrat. Proba a fost ca orice probă, cu poezie, monolog, cântec... doar că era cu foarte mari emoţii...

Bobo: Acum zi-mi te rog un film care te-a impresionat de când eşti adult.
C.R.: Îmi place foarte tare Javier Bardem, iar filmul care m-a impresionat muuult este Biutiful.

Bobo: Ai jucat foarte mult teatru, de mai bine de 10 ani, nu? Ai avut şi experienţe de lucru în film?
C.R.: Da... Deja am 13 ani împliniţi pe scena Teatrului Naţional din Cluj. Film nu prea am avut ocazia să fac, deşi îmi doresc foarte mult experienţa asta... Am jucat într-un scurtmetraj al unui prieten care termina regia la UNATC, Mihai Chirilă, un filmuleţ drăguţ despre o lalea care dorea să se sinucidă şi un filmuleţ de jumătate de oră, filmat parte în Cluj, parte în Roma, făcut de un regizor clujean, coleg cu mine la teatru, şi anume Sorin Misirianţu, şi care se numea Benvenutti in Italia. Acum câţiva ani am făcut şi o serie de 4 spoturi comerciale pentru Vodafone, difuzate o vreme pe TV.

Bobo: Dacă prin absurd s-ar face un film despre tine, ce actor celebru ai vrea să-ţi joace rolul?
C.R.: Ha-ha... faină întrebare! John Malkovich.

Bobo: Care e rolul care ţi-a plăcut cel mai mult dintre cele pe care le-ai făcut până acum?
C.R.: Rolurile care mi-au plăcut cel mai mult din ce am jucat până acum sunt: prinţul Mâşkin, din Idiotul lui Dostoievski şi Gellu Naum tânăr, în Zenobia lui Gellu Naum. Dar mi-au mai plăcut mult şi altele...

Bobo: Unde te simţi mai bine? Într-un personaj comic sau unul tragic?
C.R.: Îmi plac ambele genuri... dar totuşi cred că mă descurc mai bine cu un personaj tragic... aşa cred...

Bobo: Plângi la filme?
C.R.: Da!...

Bobo: Ce-ai fi fost dacă nu te făceai actor?
C.R.: Nu ştiu ce să răspund, dar cu siguranţă tot ceva legat de scenă, fie ea de teatru sau de muzică.

Bobo: Ai un film românesc preferat?
C.R.: Da... mi-a plăcut mult filmul domnului Purcărete, Undeva la Palilula, dar şi filmul domnului Jude, Aferim!.

Bobo: Cânţi la voce şi la percuţie. Mai ştii şi alte instrumente?
C.R.: Nu. Am încercat să învăţ în copilărie la chitară, dar nu s-a prins mare lucru...

Bobo: Când ai învăţat să baţi?
C.R.: Pe cine? Ha-ha-ha... tobele, prin clasa a VIII-a... la Palatul Copiilor din Zalău... (acolo m-am născut şi am stat până într-a IX-a, când ne-am mutat în Alba Iulia, unde mi-am şi făcut prima trupă mai serioasă. Am cântat şi cu Ana Ularu într-o trupă foarte mişto, în Bucureşti... Sunday People... Am scos chiar şi un album: One, cu Sultan şi Hasan Nasser.

Bobo: Cât de mult au contat cunoştinţele muzicale în activitatea de actor?
C.R.: Au contat destul de mult... şi încă mai contează, la fel de mult... încă sunt dispus să învăţ.

Bobo: Cânţi cu Ada Milea de mai mult timp. Ce poţi spune despre experienţa de a cânta acelaşi rol pe mai multe scene din ţară, prin comparaţie cu experienţa de a juca mai multe roluri pe scena aceluiaşi teatru?
C.R.: Păi ce pot spune?... Şi cu Ada, deşi avem relativ acelaşi concert peste tot pe unde ne ducem, nu pot spune că show-urile sunt foarte asemănătoare... tot timpul găseşte Ada câte ceva cu care să ne "încurce" liniştea "personajelor"... he-he..., iar la teatru chiar îmi place diversitatea asta de roluri cu care am apucat să mă confrunt şi să mă împrietenesc până acum. Le aştept cu nerăbdare şi pe următoarele care vor veni!

Cristian Rigman
Data naşterii: 17 iulie 1980
Actor al Teatrului Naţional din Cluj Napoca, Cristian Rigman este licenţiat în Arta Actorului la Universitatea "Babeş-Bolyai", Facultatea de Teatru şi Televiziune, clasa profesorilor Miriam Cuibus, Mona Chirilă, Dragoş Pop (1998 - 2002).
Şi-a început activitatea teatrală încă din anul 2000, iar din 2003 este angajat al Teatrului Naţional din Cluj Napoca. De-a lungul timpului a lucrat cu regizori precum Radu Afrim (Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, Ultimul mesaj al cosmonautului către femeia pe care a iubit-o cândva în fosta Uniune Sovietică), Mihai Măniuţiu (Alcesta, Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului), Mona Chirilă (Zenobia, Revizorul), Alexandru Dabija (Pygmalion, Florenţa sunt eu, Sânziana şi Pepelea, Mein Kampf, Linoleum), Gábor Tompa (Regele Lear, UbuZdup), Silviu Purcărete (Ce nemaipomenită aiureală!) sau Anna Stigsgaard (Idiotul).
În 2014 s-a alăturat proiectului Deliruri, un spectacol-concert de Mihai Măniuţiu, unde apare alături de Ada Milea, Vava Ştefănescu si Bobo Burlăcianu.
Cristian Rigman a fost selectat în programul 10 pentru Film din cadrul TIFF 2016, care îşi propune să pună zece actori de pe scenele româneşti în contact cu profesionişti din lumea filmului. Cei zece actori selectaţi în 2016 sunt: Alina Petrică (Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul de Comedie, Centrul Cultural "Nicolae Bălcescu, Teatrelli - Bucureşti), Andi Gherghe (Teatrul Ariel din Târgu Mureş), Cătălina Bălălău (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ), Cezar Grumăzescu (Teatrul Excelsior din Bucureşti, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul de Comedie), Ciprian Scurtea (Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu), Cristian Rigman (Teatrul Naţional din Cluj Napoca), Ioana-Florentina Manciu (Teatrul Naţional "Marin Sorescu" Craiova), Nicholas Caţianis (Teatrul Excelsior din Bucureşti, Teatrul Naţional I.L.Caragiale), Richard Balint (Teatrul de Stat Oradea), Sânziana Tarţa (Teatrul Naţional din Cluj-Napoca).
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică



 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2016


0 comentarii

Spacer Spacer