Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Călătorii  Sageata  Jurnal de călătorie

Sebeş. Motive de zâmbet (I)


Florian-Rareş Tileagă

26.09.2016
PasiLiberi.ro, noiembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Uneori, Sebeşul nu se vede de ceaţă. O ceaţă roz-albastră, suspectă ca un duh necurat, care pluteşte peste tot oraşul şi care cel mai bine se vede de la Râpa Roşie. Ei bine, ceaţa asta, atunci când nu e de la Dumnezeu sau de la sobele oamenilor, e poluare. Vechea poluare de Sebeş. Nu vă aşteptaţi, deci, ca sebeşenii să vă răspundă altceva decât "poluare!" dacă îi întrebaţi ce cred despre oraşul lor. Şi, totuşi, fără să-şi dea seama, fără să mai aibă energie s-o recunoască, sebeşenii au motive de zâmbet. Cu atât mai mult turiştii. Iată, mai jos, cele mai inofensive motive de zâmbet din Sebeş, motive care generează linişte, chef de poze şi umblătură pe uliţele săsescului Sebeş.

Le vom lua pe rând, şcolăreşte, pentru că pur şi simplu sunt locurile pe care merită să vi le treceţi în agendă, cu liniuţă, dacă veţi vizita micuţul dar imprevizibilul Sebeş. Sunt monumente care împodobesc ceea ce, astăzi, încă putem numi "centrul istoric" al Sebeşului şi care, atât pentru turistul cu binoclu la gât, cât şi pentru curiosul "de tranzit", sunt locuri care definesc oraşul ca refugiu, ca spaţiu turistic plin de linişte. Deci...

... Casa Zápolya

Adică Muzeul Municipal "Ioan Raica" sau Königshaus, aflat în colţul nord-estic al Pieţei Primăriei. Nu ştiu să existe, în Sebeş, o altă clădire care să contrasteze mai puternic cu lumea din exterior. În secunda în care intri pe poarta muzeului şi parcurgi gangul răcoros, urcând apoi în clădire, pe treptele de lemn, sonorul oraşului pur şi simplu se opreşte. Nu mai auzi decât podeaua care-ţi scârţâie sub paşi, sunet aflat în perfectă armonie cu picturile de secol XIX, cu săbiile medievale sau cu ceasurile rococo, atârnate de pereţi sau puse bine sub sticlă de vitrină. Toate, indiferent de câtă patină a vechimii au sau de cât aur a fost suflat pe ele, cer şi oferă linişte. O linişte care vă costă... 2 lei la intrare.

Muzeul din Sebeş e întocmai ca orice alt muzeu de oraş mic. Diferenţa, aici, o face frumuseţea nespectaculoasă, molcomă a clădirii tipic săseşti, în care exponatele sunt atât de echilibrat aşezate în odăi şi pe holuri, încât par să aibă mai mult rol estetic, de gâdilire a ochiului, decât de cunoaştere istorică. Nu vorbim despre colecţii impresionante, cantitativ, ci despre un set modest de vitrine care umplu sălile muzeului şi care conţin vestigii dacice, arme şi armuri medievale, icoane pe lemn, tablouri (Sava Henţia, Hermann Meuselbach, Karl Bransch), numismatică, ştiinţe ale naturii, artă africană (arme de pe valea Nilului, fiind cea mai bogată colecţie de acest fel din estul Europei), obiecte de mobilier săsesc, de provenienţă rurală şi aristocratică.

Clădirea muzeului, definită prin răcoare, lărgime şi scârţâituri rustice (cum numai o veche casă săsească poate fi), a fost construită în secolul al XV-lea. A fost, rând pe rând, casă regească a monarhului Zápolya, sediu al Dietei Transilvaniei în 1556, închisoare şi, nu în ultimul rând, loc în care se spune că Mihai Viteazu şi-a petrecut noaptea de 30-31 octombrie 1599, înainte de Unire. Ca instituţie, muzeul a fost înfiinţat în anul 1951, dar există în Casa Zápolya abia din 1953.
Program de vizitare: M - D, 08.00 - 16.00

 

... mănăstirea franciscană "Sf. Bartolomeu"

Un călugăr în sandale, îmbrăcat din cap până-n picioare în rasă maro şi cu glugă pe creştet s-ar putea să fie, uneori, singura fiinţă umană pe care o veţi vedea în mănăstirea franciscană din Sebeş. Şi, totuşi, mănăstirea asta e unul dintre cele mai vizitate spaţii sacre din oraş. Pare greu de crezut, dat fiind că slujbele sunt rare iar comunitatea romano-catolică e mică. În plus, nu cred să fi văzut vreodată mai mult de trei oameni rugându-se acolo în acelaşi timp. Fluxul credincioşilor, în mănăstirea franciscană, e discret; se intră, se roagă, se unge fruntea şi se iese. Uşile sunt deschise încontinuu, de dimineaţa până seara şi rar, foarte rar s-ar putea să vă nimeriţi în timpul slujbei. Iată, pe scurt, unul dintre cele mai liniştitoare spaţii din Sebeş, spaţiu de rugăciune tăcută, fără ritual, spaţiu de tihnă monahală, care pentru mulţi înseamnă cel mai bun refugiu. Este, practic, una dintre insulele de pace ale Sebeşului.

Mănăstire în plin oraş, aflată pe o uliţă rar circulată, deşi duce în centru, ea se numeşte "Sf. Bartolomeu". Veţi remarca grandoarea interiorului, rafinamentul statuilor şi al orgii, retablul baroc şi ferestrele gotice. De aproape trei secole, biserica e mănăstire franciscană; înainte, însă, fusese dominicană, aparţinând unei alte biserici, care se prăbuşise după războaiele cu turcii. Astfel, ceea ce se vede astăzi este lucrarea (datată 1731) a unor arhitecţi de factură neogotică.

 

... Casa Memorială "Lucian Blaga"

Nu e în Sebeş, ci în Lancrăm. Iar dacă spunem "Lancrăm", sunt convins că singurul nume care vă vine în minte e "Blaga". Şi nu veţi greşi. Acest sat, care a reuşit în mod miraculos să-şi păstreze profunzimea rurală de care se îndrăgostise Lucian Blaga încă din primii ani de viaţă, deţine o casă memorială în care e păcat să nu intraţi. O casă cu grinzi de lemn, mobilier de secol XIX, manuscrise, haine vechi, tablouri, fotografii, geamuri înguste şi ziduri groase. Casa lui Blaga.

Se află în Lancrăm, la 1 km de Sebeş şi este realmente căminul în care s-a născut poetul, filosoful, dramaturgul şi eseistul Lucian Blaga. Din fericire pentru turiştii care caută autenticitate şi feeling rustic netrucat, casa natală a lui Blaga a fost restaurată astfel încât să corespundă întru totul imaginii descrise de acesta, în cartea Hronicul şi cântecul vârstelor (considerată a fi cea mai autorizată sursă în privinţa trecutului clădirii). Ca atare, recondiţionarea casei a însemnat recuperarea vechii ambianţe rurale, pe care o veţi resimţi peste tot. În podele, grinzi, ferestruici, în mobilier şi călimare de cerneală. Dacă vreţi încă o porţie de linişte vindecătoare, faceţi un drum până la Lancrăm.
Program de vizitare: M - D, 08.00 - 16.00 (ultima intrare: 15.30)

  

Obiective turistice: Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş; mănăstirea franciscană "Sf. Bartolomeu" Sebeş; Casa Memorială "Lucian Blaga" Lancrăm
Localizare: Sebeş (judeţul Alba)
Acces: cu maşina; pietonal
Surse de informaţie pentru acest articol: Sebeşul. O istorie în imagini, de Călin Anghel, Radu Totoianu, Adrian Popa, Constantin Şalapi, Bibliotheca Musei Sabesiensis, 2014
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă; Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş (arhivă); Cătălin Cădan
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociaţia "Turism Mülhbach" 2015

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer