Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jurnal de maimuţe

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Compania de livrat copii


Alexandru Gorghe

11.02.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În spatele creierului, în capul meu locuieşte un omuleţ mic şi gri. De cele mai multe ori doarme, dar când nu doarme îşi mută mobila şi-mi zgâlţâie sinapsele. Ştiu asta fiindcă atunci mă doare capul. Când omuleţul gri doarme, poţi să spui că-s liniştit. Şi prost în acelaşi timp. Mă enervează că de fiecare dată când gândesc ceva, mi se scutură creierii şi se trezeşte. Nu mă lasă în pace până nu mă opresc. Şi fericirea mea-mi elimină gândurile.

Deşi pare în afara contextului, trebuie să spun că eu în fiecare seară îmi pregătesc mic dejunul următoarei zile. Dimineaţa sunt foarte somnoros şi cu timpul am învăţat să îmi pregătesc laptele cu cereale dinainte să adorm. Îl pun la cuptorul cu microunde timp de două ore, două minute şi două secunde fix, după care îl las pe masă cu geamul deschis să se răcească până dimineaţă.

Cum spuneam, într-o zi ca oricare alta merg spre bucătărie, somnoros, abia târâindu-mi picioarele spre laptele meu cu cereale. Nici nu mă obosesc să-mi ridic privirea pe masă, nu-i bag în seamă pe piticii care joacă şotron pe gresia mea, pur şi simplu îmi iau o lingură din sertar şi mă aşez pe scaun. O familie întreagă de berze: Mama, tata, băiatul, fetiţa, bunica mamei şi unchiul din partea tatălui au intrat în timpul nopţii pe geam şi acum se bălăcesc în laptele meu - semn că piticii nu şi-au făcut datoria de a-l păzi. Şi din lipsă de imaginaţie stau pe scaun fără să fac nimic în faţa tabloului de familie cu urme de cereale pe ciocuri.
- Hei, micule maimuţoi, îmi spuse tata barză. De ce eşti trist?

Vă spun sincer, aş fi vrut foarte mult să port o conversaţie, dar cum nu am mai folosit-o de când eram în burtica mamei mele, am uitat păsăreasca. Văzând că nu răspund a început să-şi izbească ciocul de capul meu nefuncţional, la fel cum domnul de la centrală bocăneşte în apartamentele noastre la 7:30 dimineaţa.

Şi omuleţul din capul meu se trezeşte morocănos şi coboară încet încet într-un halat murdar şi roşu, pe o funie împletită din fire de păr, pe urechea mea stângă. Spre deosebire de mine, omuleţul din capul meu mai ştia încă păsăreasca şi au putut să vorbească despre... nu vorbesc atât de bine păsăreasca şi nu am avut viteză de traducere. Şi după ce termină, omuleţul se întoarce la mine şi îmi spune pe un ton lipsit de chef de viaţă.
- Felicitări maimuţoiule, berzele ţi-au adus un bebeluş. Semnează pe ciocul ăsteia şi lasă-le să plece.
- Unde e copilul? spuse copilul confuz.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer