Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Sport  Sageata  Euro 2008 - Mai mult decât fotbal

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

VR (realitate virtuală) şi VH (patrimoniu virtual) - Ziua 12: Grecia - Spania


Augustin Ioan

18.06.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pentru cei - mulţi, puţini - care veţi fi fiind, ca şi mine, fani Gaudi, doresc să vă dau speranţe, după ultima vizită la Barcelona. Da, catedrala Sagrada Familia se va termina la termenul anunţat, adică 2020. Deja ea există în două feluri de completitudine. Prima, aceea virtuală, care se potriveşte atît de bine epocii noastre: toate magazinele de suveniruri vînd (re?)construcţia virtuală a obiectului. Cred că, pînă atunci, la sfinţire, vom avea parte şi de intervenţia în problemă a Virtual Heritage. Patrimoniul virtual înseamnă că, mai cu seamă acolo unde acest lucru nu (mai) este posibil fizic, cetăţile şi clădirile lor cele străvechi sînt "reconstruite" în realitate virtuală aşa cum, probabil, vor fi arătat ele într-un anumit moment al devenirii lor. Credeţi că este simplă punere în perspectivă a unor planuri? Nu. Înseamnă decizie şi creaţie la fel de mult cum este şi cercetare arheologică. Am asistat la şedinţe de dezbatere despre cutare edificiu din cutare strat al Troiei, că tot comparăm lumea elenă cu aceea iberică, în laboratorul de Virtual Heritage de la University of Cincinnati, Ohio: cum putem şti că piatra cutare este nouă în acel edificiu, sau este cumva o întrebuinţare a unui fragment dintr-un alt templu, dintr-o Troie anterioară, care va fi devenit, după o vreme, carieră de piatră pentru noile edificii?

Într-adevăr, cum? Dacă, după vreun cataclism major (sau după cîteva decenii de neglijare, încă), biserica Densuş va deveni ruină, arheologii de peste cîteva secole vor avea aceeaşi dilemă: se vor fi aflînd ei în faţa templului roman care a fost "reciclat" ca biserică sau în faţa unei biserici (dar cum vor şti că acolo va fi fost, cîndva, o biserică?)? Despre multe bazilici nu ştim nici azi dacă sînt bazilici de împărţit dreptatea sau, după "colonizarea" lor de către creştini, spaţii de administrat mîntuirea. Sau, încă un exemplu, cel cu piatra de mormînt romană întoarsă cu scrisul invers şi folosită ca picior de masă de altar în cutare biserică, aşa cum puteţi vedea la Muzeul Ţăranului Român. Ce sînt acestea, şi din care ipostază a procesului de devenire a edificării sînt extrase spre a fi re-încorporate în altul?

Desigur, îmi veţi reproşa că nu este cazul de asemenea întrebări la Gaudi: în definitiv, este vorba despre o proiecţie în viitorime a unui edificiu pe care arhitectul nebun întru Hristos nu l-a terminat. Prin urmare, o reconstrucţie virtuală a ceva ce nu va fi fost mîntuit prin edificare este cu putinţă? Pînă vă gîndiţi la răspuns, iată o sugestie: da, este cu putinţă şi iată şi de ce. Gaudi nu a edificat toată catedrala, dar a închipuit-o în desăvîrşimea ei. Descoperind geometriile non-standard, de felul geometriei dimprejurul găurilor negre ale cosmologiei contemporane, arhitecţii care lucrează la înţelegerea desenelor lui Gaudi pot, abia acum, să le înţeleagă şi să le traducă în piatră. Aşa a fost cu putinţă să se execute "nuferii" de lumină, care sînt şi explozii cosmice şi/sau găuri negre, din tavanul situat în profunzimea verticalei. Abia acum! Descoperind fractalii, atractorii stranii şi curburile spaţiu-timpului, este cu putinţă să vedem în desenele şi machetele unuia care a murit cu mai mult de jumătate de secol înaintea acestor descoperiri în matematică şi în fizică, necum în arhitectură.

În fine, cam atît despre reconstrucţiile virtuale ale catedralei Sfînta Familie: una, cea făcută de arhitect, presupunea închipuirea unor ipostaze ale spaţiului care vor deveni reprezentabile, aşadar vizibile, şi pentru noi, ceilalţi, după aproape încă o sută de ani de la moartea maestrului, adică acum. A doua, simplistă, o interpolare în realitatea virtuală a modului în care, se crede acum, va arăta catedrala în 2020.

Al doilea şoc însă l-am avut la Colonia Güell, lîngă Barcelona, unde am reuşit să ajung, în fine, cu aceeaşi recentă ocazie. Cripta coloniei aparţine aceluiaşi arhitect Gaudi şi reprezintă cîtimea din biserica pe care o concepuse şi a reuşit să o isprăvească mai înainte de a demisiona din proiect şi, ulterior, de a muri. Ştiţi metoda lui de a proiecta: atîrna săculeţi de nisip sau fire de plumb de lanţuri, fotografia ciudatele curbe obţinute (pe care geometria le va şi descrie, dar ulterior, pentru ca ele să mai facă o dată carieră în arhitectură, prin anii şaptezeci). Gaudi credea, aşadar, că Dumnezeu atrage turlele bisericilor în chip analog celui în care materia atrage materia, care gravitează, dar cu semn contrar. Turlele "atîrnă în sus", cum ar fi spus Marin Sorescu, atîta vreme cît acest sus are sensul polului divin. Biserica din Colonia Güell este un exerciţiu pentru Sagrada Familia şi, mai mult chiar decît aceasta, va rămîne virtuală în perpetuitate pentru că, deşi, ca şi dincolo, există schiţe şi machete complete, ea nu va mai fi terminată. Nu ne rămîn decît: registrul chtonian al criptei, exteriorul său reptilian, de fiară sacră cu solzi de piatră şi stomacuri de faianţă spartă şi borte vitrate cu fluturi/îngeri de lumină, cu un soare dublu care prinde - şi centrează - împrejurul său rotaţia tavanului din spine de cărămidă. Dacă aşa era cripta, vă rog să conturaţi, în imaginaţia care nu vă poate ajuta mult cînd vine vorba de Gaudi, cum ar fi trebuit să arate întreaga biserică...

Închei această scurtă dare de seamă barceloneză cu mica poveste care urmează: există, se pare, un comitet pentru beatificarea lui Gaudi; poate că nu va fi sfinţit vreodată, dar, cu siguranţă, bătrînul încetase, către sfîrşitul vieţii, să mai fie (doar) uman. A murit umil, după ce fusese călcat de tramvai şi ţinut la spitalul săracilor, de unde nu a vrut să fie "salvat". A fost îngropat la rădăcina catedralei "sale" (şi este un şoc să dai, în profunzimea subsolurilor succesive, de stîlpul sub care zace arhitectul). În fine: comitetul a trimis cărţi poştale în lumea catolică spre a i se vesti despre minunile pe care le-ar fi făcut, în timpul vieţii sau după moarte, Antoni Gaudi (nu Antonio, vă rog: era catalan!). Nimeni din comitet nu trăgea mari speranţe şi totuşi o carte poştală s-a întors din Japonia: am fost la Barcelona, a scris expeditorul. Am văzut Sagrada Familia. Şi m-am convertit la creştinism. Prin urmare, adaug cu umilitate următoarea rugăminte: dacă vreodată aveţi dubii în credinţa voastră, mergeţi şi vedeţi opera bătrînului maestru, care a fost dincolo şi s-a întors să ne spună şi nouă cum e...



La Atena, nu rataţi Muzeul Bizantin. Spaţiul interior este exact cel al unei biserici absente, sau mai degrabă neutre: pe acest negativ sunt amplasate, didactic, icoanele, porţile împărăteşti, masa de altar - în fine, tot ce are o biserică reală. Vizita cu studenţii acolo a făcut mai mult decât un semestru de predat în sala de curs. Dar nu mergeţi mai înainte de a fi văzut Acropole şi, acolo, delicatul templu ionic Atena Nike Apteros, cum intraţi pe Propilee în dreapta, sus. Când l-au restaurat americanii, au introdus în coloanele ionice bare de titaniu, care le-au făcut să pleznească. Tot acolo, obligatoriu, muzeul de pe Acropole şi, în oraş, Muzeul Naţional de Arheologie, dacă vreţi să vedeţi originalele lucrurilor pe care, pe Acropole, le vedeţi doar în copii (Cariatide, frizele Elgin ale Partenonului, foste la British Museum).

Vorbind despre VR şi VH (Virtual Heritage), trebuie spus că am împărtăşit dezamăgirea studenţilor mei dinaintea ruinelor, oricât de urieşeşti (Poarta Leilor de la Micene). Porţiunile de reconstrucţie, precum cele din palatul regal de la Cnossos, oricât de disputate (fiind realizate de americani, care nu ştiu multe nici in materie de fineţuri arheologice, au fost, de bună seamă, criticate de colegii lor europeni), sunt mult mai sugestive, în special pentru generaţiile tinere şi pentru nespecialişti, decât doar ruinele, oricât de genuine vor fi fiind acestea (dar, de regulă, nu sunt nici ele virginale). Sau, mai există ipostaza din Santorini, unde, ca şi la Pompei şi Herculaneum, localitatea a fost conservată în perpetuitate sub cenuşa vulcanică şi, atunci, arheologia descoperă, intact, chiar originalul, aşa cum a fost el oprit din devenire la momentul cataclismului. Îmi amintesc, la Cincinnati, conferinţa arhitectului grec (nume important acolo, a lucrat masiv şi cu statul pentru olimpiadă, îmi cer scuze însă că nu mi-l amintesc acum) care a avut de construit un acoperământ pentru şantierul arheologic respectiv, din Santorini. Câte scrupule, câte dubii (neutralitate absolută, spirit al locului sau contrast?), câte precauţii (devreme ce gravitaţia trage în jos clădirea cea nouă, distrugând, fie şi punctual, ceea ce se doreşte protejat şi dezvăluit)!

Este drama dintotdeauna a raportului dintre nou şi vechi, sub ipostaza lui cea mai radicală: clădire nouă protejând şi, în proces, distrugând parţial exact ceea ce e chemat să ocrotească. Aşa este la Vienne, în Franţa, unde muzeul stă peste situl unde se sapă (trebuie neapărat să vedeţi oraşul acela, aproape de Lyon, unde puteţi zbura low cost: de la aerogara Satolas şi până la festivalul de jazz, din iunie, din amfiteatrul roman vienez, totul merită efortul!). Aşa este la Casa Sf. Petru, în Israel, unde muzeul e un soi de OZN betonat, pe picioroange, peste şantier. Aşa este, în fine, la Niculiţel, unde fastuoasa bazilică creştină de secol III-IV, enormă încă de pe atunci, e prizonieră într-o construcţie fără har/haz, nouă, care ne arată doar cât am involuat de pe vremea sfinţilor martiri Zotikos, Filipos, Kamasis & Attalos şi până acum...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cine va rupe echilibrul? - Ziua 19, a finalei: Spania - Germania (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arte plastice - Ziua 19: Spania - Germania (5.0/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Arhitectura - Ziua 19: Spania - Germania la Viena (4.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultima avancronică - Ziua 19: Spania - Germania (2.8/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Artă contemporană - Ziua 19: Germania - Spania (4.2/5 - 5 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Sport de poveste
Sageata Zi de zi, mingea e rotundă
Sageata Olimpice
Sageata Cupa Mondială 2010
Sageata Cupa Mondială 2014
Sageata Je suis Football


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer