Omenirea 10-11: gaura neagră a ştiinţei

Nu facem încă 13-14, dar nici mult nu mai avem. Facem 10-11. Stăm permanent pe aproape de data fatală.

Pe 10 septembrie a fost pus în mişcare experimentul gigantic intitulat Large Hadron Collider. În ciuda globalizării-cadru (sau poate tocmai ca răspuns la presiunile de uniformizare), omenirea simte nevoia să se reunească din cînd în cînd în jurul unor evenimente comune, ca la o horă: exact forma circulară, vastă dar nu infinită, a acestui inel de logodnă îngropat.

De văzut, adică de arătat la televizor, nu a prea fost mare lucru, în afara simulărilor virtuale. Structura intimă a materiei este invizibilul însuşi. Dar s-a putut, în schimb, vorbi foarte mult: bavardaj şi clevetire mondiale. Dintre toate discursurile pe care le-am auzit în media românească, cel mai valabil, cel mai profund, cel mai atrăgător a fost, la Antena 3, acela al unui tînăr teolog-preot din Iaşi, care a vorbit despre frumuseţea universului creat pe care o revelează astfel de experimente ştiinţifice: perfecţiunea divină. Poate că tocmai acesta este, sau ar trebui să fie, şi chiar a şi fost, în momentele sale de glorie (la Newton, de pildă), singura menire a ştiinţei: aceea de a descoperi adevărul revelaţiei, în forma sa cosmologică.

Oamenii de ştiinţă, în schimb, în culmea triumfului lor ("cel mai mare experiment ştiinţific din istorie"), s-au dovedit mai mult decît infantili: depăşiţi. Şi bomba atomică a fost tot un experiment uriaş, strălucit.: o jucărie epocală. Ca nişte copii, savanţii şi cercetătorii vor să vadă şi cred că descoperă, şi, în ciuda datei la care ne aflăm şi a unor fatale hălci de istorie trecută, ei continuă, încă, să creadă că misterul ţine de logica, de paradigma descoperirii. Uimitoare şi înfricoşătoare naivitatea scientistă a ştiinţei, a cărei conştiinţă nu pare a fi evoluat deloc.

Este mai mult decît clar, nimeni nu trebuie să se străduiască, la fel de naiv, să o dovedească, că un astfel de experiment nu ar fi fost posibil dacă nu ar avea imense semnificaţii şi potenţialităţi de putere, în primul rînd economică şi militară. Unde şi cînd s-a mai pomenit, în istoria relativ recentă, ca ştiinţa să fie încurajată în sine, pentru ea însăşi? Nicăieri şi niciodată. Nu există, şi n-a existat, poate, cu adevărat, niciodată, ştiinţă liberă. Întotdeauna, în modernitatea industrială şi în cea aşa-zis postindustrială, ştiinţa a servit puterea, nu o putere anume, ci (supra)producţia de putere, căutarea supremaţiei: economice (altfel spus, "paşnice", pentru viaţa "normală", de zi cu zi) şi militare (în sensul aceleiaşi logici fatale, ruinătoare, a disuasiunii, altfel spus, a şantajului cu viaţa). Şi de data aceasta, semnificaţiile prime ale cercetării şi ale experimentării ştiinţifice, pe care nimeni nu a stat să ni le dezvăluie, sînt, în primul rînd, economice şi militare: noi gadgeturi şi noi arme, o adevărată revoluţie în aceste domenii ale puterii, vor deveni, astfel, mai mult ca sigur, posibile. Mai merită, atunci, să te mai încînţi, să te mai agiţi în faţa minunăţiilor ştiinţei cînd aceasta, în mod evident, nu face decît să caute permanent noi metode de a ne capta şi, dacă nu sîntem cuminţi, să stăm să producem şi să consumăm, să cumpărăm, de a ne distruge, aplicîndu-ne binemeritate corecţii?

Nu de eventualele găuri negre pe care hybris-ul acestui experiment ar putea să le provoace ca atare, direct, ar trebui să ne temem. Ci de găurile negre efective, reale, la a căror producere economică şi militară, pe cheltuiala şi cu vieţile noastre, contribuie acest experiment.

Într-o succesiune doar aparent întîmplătoare, ceea ce am "văzut" pe 10 septembrie 2008 duce la ceea ce s-a comemorat (de 7 ani) pe 11 septembrie: acelaşi invizibil, găurile negre produse de avioanele înfipte în World Trade Center, pe care nici azi nu se ştie nu atît cine le-a condus, ci cine le-a comandat, dirijat şi, probabil, însoţit, "ajutat". În privinţa acestor evenimente, misterul şi incertitudinea sînt tot mai larg acceptate, dar pierderile de vieţi omeneşti funcţionează, deplorabil, o dată în plus, ca şantaj pentru menţinerea tăcerii publice: ştim cine a fost ucis, dar nu ştim, de fapt, cine a ucis.

Nici cu ocazia experimentului ştiinţific de pe 10 septembrie, nici cu prilejul evenimentelor din 11 septembrie, deşi ne-am uitat şi ni s-a arătat, nu a fost nimic de văzut, şi nu am văzut nimic. Ştiinţa şi media produc iluzii de adevăr.

Logica presei şi, vai, logica ştiinţei continuă să fie, obscurantist, retrograd dominate de aceeaşi logică simplă şi falsă a ascunderii şi a descoperirii, a imaginii testimoniale. Dar singurii martori sînt, întotdeauna, victimele. Singurii care văd nu pot să comunice ce au văzut.

Nu ne rămîne, atunci, decît să simţim, să simţim bine, să bine-simţim. Orbite de epistemofilia văzului şi a imaginii, ştiinţa şi media ne orbesc, creînd permanent găuri negre în clarviziunea conştiinţei noastre.

Nu mă interesează, nu poate şi nu trebuie să mă intereseze Dumnezeu sau kitsch-ul "recreării primelor secunde ale Universului", ci doar adevărul moral al lui Isus, mesajul şi mesagerul, viaţa comună mai bună şi mai dreaptă, cu care ştiinţa nu are nimic de-a face, pe care, chiar, o contrazice. În cel mai periculos mod cu putinţă, ştiinţa continuă să rămînă faustică, servind vechea nebunie a puterii, prin care unii, vrînd să descopere, fie şi metaforic, "particula lui Dumnezeu", vor să devină, deloc metaforic, ci efectiv, literal, în viaţa de zi cu zi, Dumnezeu pe pămînt. Scabros! Morbid! Libido sciendi continuă să fie, din păcate, libido dominandi. Lumina ştiinţei este lumina exploziei preţurilor şi a exploziei bombelor. Adevărul-pentru-om este de un cu totul alt ordin.

Incredibilă, totuşi, după atîta istorie, după atîta modernitate distrugătoare, această arierare a ştiinţei, copil mai întîrziat ca niciodată.

Complexul tehno-ştiinţifico-cratic este adevărata gaură neagră a lumii. Principala ei cacofonie.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.