Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  CompletAbil

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Search Radio 80


Manu Anghelescu, Maria Balabas

03.11.2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Alo, alo, aici Radio Bucureşti..... aşa era acum 80 de ani, când începea viciul radioului românesc.
Ce? Când? De ce? Nu mă brrrrrrrrrrrrruia. Eram pe net. Ser-viciu corect.

Din punctul meu de vedere, cred că nu existam. Poate doar unul dintre străbunici, frământând cărţi, cădelniţe, credinţe, să mă fi pre..văzut, ca Melchiade, dintre alchimii de gheaţă - tot veacul de singurătate...
în Conectivitate. Mă dau mult pe net (orice ar însemna asta). Navighez printre pagini, în cantităţi bulimice şi atemporale. Aleg să ştiu, aleg să accesez, beneficiez de liberta fără fire, am sentimente Send-imentate în Receive-date. Reacţionez la comments, mă las pusă la curenţi cu detalii despre apoca-lipse personale. Aleg, alerg, culeg, înţeleg, scanez, nu pricep. Naufragiez...

Îl cunosc din poze. Aşa ca şi pe radio, pe străbunicul îl sorb din auzite.
Sacralitatea ascunde multe unde. Actualitatea o pot accesa cu un fundal muzical. Te sorb din mişcări de mouse.

Bucureştiul este plin de fâşii de hârtie, anunţând trecerea timpului, schimbarea, existenţa istoriei, dar, indiscutabil, şi a forţei de colorare, de re-de-colora-re. Toate la puterea Radio.
Lumea este plină de pagini electronice fără miros. Cu atât mai bine pentru colaborarea dintre ecologie şi istorie. Doar că ele, paginile, s-au transformat în feţele gânditoare din camera cu pianina. Toate la puterea telecomunicaţiei.

Casa părinţilor mei, printre milioane de altele, păstrează şi ea hârtiile. Străbunicul surâdea, scria, învăţa. Avem încă hârtia cu naşterea, o avem şi pe cea cu căsătoria. Pe cea cu moartea... avem încă diplomele, certitudinile. Testamentul; e scris cursiv - de mână şi de gând. Familie, pace, bună înţelegere.
Încep să intru în paranoia imaginilor scrise pe care le accesez şi pe a căror val mă dau cu pluta de cristal. Variantele accesate acum sînt copii in vitro crescuţi într-un spaţiu conglomerat şi protejat cu latex. Simt că acum nu mai vor în incubator, nu mai vor la căldură. Îşi cer aventura promisă în pântecul de plastic non-reciclabil. Familia mea online numără vreo 200 de cunoscuţi cu multe necunoscute.

Între radio şi străbunicul - îmi strig şi eu "alo"-ul schizofren de tinereţe ce se răstoarnă. Nu ne vede nimeni... din voce unduim parfumul.
Nu ne păstrează nimeni... suntem unde mai mult decât existenţă şi ne-unde cursiv-dezlânate, fâl-fâl. Străbunicul era preot.
Oamenii ca simboluri, premoniţia radicalităţii deciziei de azi. Din păcate nu vă mai putem oferi opţiunea Delete. Tot ce aţi accesat până acum vă va rămâne pe retină. Toate corpurile atinse îţi vor lăsa câte o urmă pe degete. Aici fără săpun, doar lapte de soia şi spanac mixat. Te-ai lins pe buze de gusturile nepătrunse încă de civilizaţiile incaşe, dacice, kazace, nordice. Unde? Acolo, în spaţiul care îţi aparţine ca teritoriu statal, ai uitat de lucrurile spumoase, de laptele nepasteurizat de Ardeal. Bunică-mea face cele mai lipicioase plăcinte.

Alo, alo, aici Radio Bucureşti. Sigur.
Eşti naufragiat în browsing-ul personal. Naufragiat în bazinul Internetic, naufragiat pe pluta guvernanţilor care îţi sînt online aproape. Acum poţi alege şi opţiunea asta. Aş vrea să am avatarul profesorului de azi, viziunea profesorului de mâine, profitul profesorului cu salariul dublat. Atunci poate aş da Save la nişte minţi aprinse? Search: vieţile noastre ca pagini de net, accesabile, comentabile, retuşabile, modificabile.

De la infinitul vertical şi până la cercul simbol pentru nimic, sorbim încă o gură.
Azi mai pui un comment pe site-ul lui R, în două minute răspunzi la mailul lui F, în trei secunde deschizi fereastra lui S, o oră te hlizeşti la blogul lui H. Şi atunci să mă mir că nu mai ştiu cine peste cine se încalecă în capul plin de pagini conectate la O realitate.

Ne apropiem.... ne hertz-uim. Oficiem serviciul. Ne auzim.
Biciul ca viciu şi hertz-ul ca ser. Happy Diwali! Online tout va bien. Frica vine când totul începe să devină carne.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Respirari noetice
    ARUAL [membru], 03.11.2008, 08:05

    Normal. Nici de data asta nu scăpaţi de un ... comentariu! Aflat la interferenţa undelor hertziene cu ...hârtia electronică a netului (care lasă un măr să facă mere şi un dud să facă dude, unde vor ei, pe ori/unde...), timpul/falie a cuvintelor/ sesizează scurt: text reuşit! Palimpsestul funcţionează, deşi, pe alocuri, au rămas cuvinte-expresii de la bunici-străbunici, doar ca să-l incite pe "descoperitor" să-şi sape neputinţele-n textul citit, pentru-a-şi testa fricile-pelticele, uitându-le, pe unele, în fracul drumului.
    Aşadar, optorizeceeoptzeci. Câţi sunt igreci, câţi sunt melci, codobelcizaţi de deci/beli?
    Personal, ascult şi pe net radio-n crossoverizantele dimineţi ale pasului-vals prin colbul cotidian, spre-a-i vedea stelele-n apă, vorba lui Blaga...

Spacer Spacer