Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

26. Cînd te rod gîndurile


Cornel Mihai Ungureanu

17.11.2003
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
11 decembrie 2000
Soarele a ieşit un pic şi s-a ascuns la loc, ca un copil după fusta mamei. Am chef de lucru. Nadia mi-a dat o lecţie puternică despre ce însemnă să te gîndeşti la tine, la interesul tău, la propriul confort. Aşa-mi vorbea Ioana, dar ea ştia şi să se uite la fiecare om, mai ales cînd se lăsa privit. "Să ţi se dea voie să te cufunzi în altcineva, să fii lăsat să te gîndeşti la altcineva, numai de tine să nu-ţi aduci aminte, să te îngropi în viaţa altcuiva" – zicea ea şi nu erau vorbe.

Ioana zicea, luîndu-se parcă după Oscar Wilde că iubeşti un om pentru ceea ce nu poţi fi tu. Cîntecul Adei Milea ("În lumea viselor cu un băiat şi-o fată, tu m-ai făcut să cred în ea mai mult ca niciodată"), da, înţeleg. Ada-i era prietenă. Într-o zi a venit la Ioana să înregistreze o casetă pentru mine şi s-a întîmplat, o casetă înregistrată prost. Asta nu înseamnă că nu-mi place mult.

Mă spălam cu apa de ploaie încălzită de soare. Printre vrejurile de roşii mă ascundeam cînd tanti Dida dormea. Ea îmi punea busuioc sub pernă. Îmi lega capul strîns cu o basma, cînd mă durea şi-mi făcea frecţie cu carmol sau îmi dădea cu alifie chinezească. Tot ea mi-a cumpărat bicicleta Pegas cu şa lungă – spre invidia băieţilor de pe stradă şi tot ea mi-a făcut costumul din velur roşu.

Era un pitic portocaliu în cartea lui Chimet (n.r. "Deschide ochii şi vei vedea Oraşul" în Iordan Chimet, Michael Ende "Împreună cu Elli în imaginaria", ed. Univers) – Cel care vine din urmă şi el povestea: "(...)pot să-ţi spun că nu a existat aici în pădure viaţă mai plină de amar ca a mea. Căci nu eram bun de nimic. Oricît încercam – şi încercam, te rog să mă crezi – nu găseam nici o treabă pe potriva mea. Poate să cînt, dar este asta, oare, o treabă adevărată?(...)Începuseră să mă roadă gîndurile şi ştii cum e cînd te rod gîndurile: ţi se acreşte de toate, te scofîlceşti (...)". Pe el însă îl salvează Cuc şi Muc. Ei îi spun "orice facem cu tragere de inimă e bine făcut şi nimeni nu ne-ar putea cere încă ceva în plus". Dar Cuc şi Muc erau din poveste, Cel care vine din urmă sînt chiar eu, dar rătăcit în lumea reală şi atît de străin.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer